GÂLCEAVÃ…. Pe 14 ianuarie 2012, o circularã îi anunta sec pe putinii angajati rãmasi în Gara HusI, cã activitatea trenului în aceastã zonã s-a încheiat, pe motiv de nerentabilitate. Acum, dupã 7 ani în care, doar ici-colo, cate un nostalgic îsi mai amintea de trenuletul local, pe retelele de socializare o televiziune nationalã vine si face un reportaj insidios despre Gara de la Husi. Cameramanul filmeazã cu “zoom” bietele gãini ale ceferistului pensionar, Nelu Cãrare si accentueazã dramatic faptul cã Gara s-a închis. Da, de 7 ani e la fel de… închisã, chiar dacã unii, iatã, abia acum “descoperã” cruntul adevãr. Reporterii, în loc sã cearã lãmuriri la Regionalã sau la Bucuresti, la Ministerul de resort, l-au luat la întrebãri pe primarul Ioan Ciupilan. I-au cerut sã spunã când va da drumul din nou trenului pe sine, iar primarul, luat repede, uitã sã le aminteascã reporterilor cã CFR Cãlãtori, Slavã Domnului, nu a fost niciodatã în subordinea Primãriei Husi. De ce ar sti edilul orasului când reporneste trenul pe linia Crasna-Husi?! Eventual, dacã s-ar fi putut face ceva, ar fi fost cel mult un memoriu la Ministerul Transporturilor. Fãrã prea multe sperante, ce-i drept, cãci demersuri peste demersuri pentru reînfiintarea sectiei Crasna Husi a fãcut chiar adversarul sãu politic, Dr. Nelu Tãtaru, când era senator, dar mai-marii CFR-ului n-au putut fi înduplecati. 11 interpelãri si memorii a adresat Dr. Tãtaru cãtre Ministerul Transporturilor si sefii de la Cãile Ferate, însã rãspunsurile au fost trase la indigo si toate au mentionat cã “nu se poate, cãci nu e rentabil”. În ciuda acestui desfãsurãtor cunoscut la nivel local, reportajul cu Gara “fãrã poartã” si gãinile din marginea orasului a stârnit vâlvã! Pânã si în Consiliul Local, primarul si consilierii liberali s-au încãierat, pomenind “reportajul cu gara”, ca pe o armã politicã, pe care, pânã la urmã, nimeni nu era îndreptãtit s-o foloseascã.
Trenuletul de Husi a fost închis, dupã aproape 130 de ani în care a tot urcat si coborât dealul Dobrinei. A fost de neînchipuit pentru putinii angajati, decizia care avea sã îi lase fãrã locul de muncã. Una din doamnele de la casierie plângea, iar responsabilul de Garã, cu o foaie în mânã, spunea cã se gândise noaptea trecutã la un anunt prin care sã cearã tuturor oamenilor din oras si din întreaga zonã, care vor ca trenul sã mai fie, sã dea semnãturã de sustinere. Dupã numeroase apeluri în presã, nu se strânseserã nici mãcar 100 de semnãturi. Acei ultimi angajati ai Gãrii Husi, aflati în preaviz, spuneau cã nu îi sustine nimeni si degeaba insistã. Nu este însã greu de intuit dacã pe lista aceea de sustinere a Trenuletului de Husi s-a aflat mãcar un nume al celor care acum plâng în hohote de jalea trenului desfiintat! Atunci, în 2012 – si martori sunt fostii angajati ai Gãrii Husi, pe care i-a prins disponibilizarea la serviciu- nimeni nu a pãrut interesat de soarta Trenuletului cu un singur vagon.
O istorie risipitã!
Calea feratã Crasna-Husi (linia 604) a fost deschisã circulatiei 15/28 octombrie 1890 (ca linie cu ecartament îngust, de 760 mm), pe atunci Husul fiind resedinta judetului Fãlciu si având o intensã activitate commercialã si mestesugãreascã. Apãrea astfel “Trenuletul de Crasna-Husi”, cu care a cãlãtorit si Nicolae Iorga. “În 1907, pe aceastã linie îngustã a fost mutat disciplinar si mecanicul de locomotivã Gheorghe Giosanu (care, fiind mecanic de locomotivã pe linia Dolhasca-Fãlticeni, în timpul rãscoalei din 1907, a organizat deschiderea vagoanelor în care erau transportati tãranii arestati, facilitând fuga acestora). În timpul primului rãzboi mondial, pe aceastã linie s-au transportat trupe, material militar, dar si numerosi refugiati. “Dupã terminarea primului rãzboi mondial si unirea Basarabiei cu România, s-a construit o linie cu ecartament îngust, care pleca de la fosta haltã de miscare Podgoriile Husului, trecea dealurile Sara si Corni, mergea paralel cu actuala stradã Ana Ipãtescu, trecea prin spatele cimitirului, apoi urma soseaua Husi-Albita, trecea podul peste Prut, în Basarabia. Dupã rãzboi, traficul de cãlãtori si marfã s-a dezvoltat, ca urmare a cresterii comertului, lucru facilitat de unirea Basarabiei cu România. Gara Husi a fost construitã cu parter si etaj, din clasica cãrãmidã rosie de Ciurea. În 1937 (si datoritã contributiilor primarului I. Gh. Vântu) se inaugureazã calea feratã Crasna-Dobrina, cu ecartament normal (1435 mm). Odatã cu pierderea Basarabiei, în 1940, linia îngustã Podgoriile Husului-Bucovãt este desfiintatã. Cel de-al doilea rãzboi mondial marcheazã reducerea traficului. În 1960 este inauguratã prima linie feratã industrialã din Husi. Prin insistentele celebrului husean Mihai Ralea, se introduce si un vagon direct Husi-Bucuresti. În perioada 1974-1980, odatã cu construirea noii zone industriale a orasului, traficul de marfã se dezvoltã enorm, atingând, în anii 80, câte douã trenuri de marfã pe zi. Si traficul de cãlãtori se dezvoltã semnificativ, în zilele sale de glorie trenul de Crasna-Husi având si opt vagoane: patru dimitroave, trei vagoane directe Husi-Bucuresti si un vagon de bagaje”, a scris, cu nostalgie, Florin, unul dintre ceferistii huseni, pe un forum dedicat ceferistilor pasionati.
