ACUZATII… “Mamã, bãrbati or mai fi în lumea asta pentru tine, dar tati eu nu am decât unul, asa cã mã duc sã-l scot de acolo”. Acestea au fost cuvintele cu care un vasluian si-a convins mama sã-si externeze pãrintele dintr-o clinicã de îngrijiri paliative, situatã la marginea orasului. A luat aceastã decizie dupã doar 10 zile de la internare, pentru cã starea de sãnãtate a bãrbatului se degradase semnificativ. “Sotul meu suferã de Parkinson, iar de curând a suferit un atac ischemic tranzitor dupã ce a cãzut în baie. Când l-am dus acolo se descurca singur, vorbea si mânca fãrã sã fie ajutat. La externare avea escare din cauza pampersilor neschimbati. Ne-a zis cã a fost legat si bãtut si cã zilnic îi dãdeau un pumn de pastile, pentru a-l tine adormit. Cât timp a stat internat i-am dus de acasã tot ce avea nevoie, de la sãpun si sampon la medicamentele pentru boala de care suferã. Ne asteptam sã gãsim cu totul altceva acolo, grija pentru pacienti sã fie mai mare pentru cã si banii sunt foarte multi”, ne-a declarat sotia bolnavului.
Conceptul de Paliatie a apãrut pentru prima datã în România la Brasov, în urmã cu aproape 20 de ani. Si acolo, ca în mai toate clinicile din tarã, paliatia a fost perceputã, încã de la început, ca locul unde se moare, motiv pentru care multã lume nu accepta ideea de a se adresa acestei specialitãti. Cu trecerea timpului s-a vãzut cã nu e numai asta, cã Paliatia nu înseamnã doar moarte, ci si ajutor. Un ajutor despre care o vasluiancã spune cã, în cazul sotului ei, nu a mai venit, ba din contra. “Nu vrem sã reclamãm clinica respectivã, sã pârâm sau sã facem rãu cuiva, mai ales acum, cã suntem în Postul Pastelui, dar adevãrul trebuie spus. Iar adevãrul e cã ce credeam noi cã înseamnã îngrijiri paliative si ce am gãsit acolo, e diferit”, spune femeia din Vaslui
O doctoritã de la Spitalul Judetean Vaslui, înger pe Pãmânt
Suferinta sotului ei a început în urmã cu mai multi ani, când o boalã cumplitã a început sã-i distrugã neuronii. Boala se numeste Parkinson si, spune sotia bolnavului, a fost tinutã în frâu cu ajutorul unei doctorite de la Spitalul Judetean Vaslui. “Dacã trebuie sã multumim cuiva pentru tot ce a fãcut pentru sotul meu, acea persoanã este doamna doctor Atanasie,de la sectia de Neurologie a Spitalului Judetean de Urgentã Vaslui, un cadru medical de nota zece. L-a tratat ani de zile, iar sub supravegherea ei, sotul meu se simtea mult mai bine. I-a pus niste plasturi nemtesti, care l-au fãcut sã nu mai tremure, asa cum tremurã alti bolnavi de Parkinson. Pe lângã aceastã boalã, el a mai suferit un atac cerebral tranzitoriu, dupã ce a alunecat în baie.”
Legat de pat si îndopat cu pastile
Pentru cã propriile probleme de sãnãtate nu-i mai permiteau sã aibã grijã asa cum trebuie de bolnav, femeia a decis, împreunã cu cei doi copii, sã-si interneze sotul într-o clinicã de paliatie. “Pe data de 22 martie am decis sã-l internãm în spitalul de paliatie. Ne gândeam cã acele îngrijiri paliative înseamnã cã vor avea grijã de pacient din toate punctele de vedere, inclusiv cel medicamentos. Când l-am dus acolo sotul meu mânca fãrã sã fie ajutat, vorbea cu noi, nu avea escare. Dupã 10 zile am decis sã-l luãm acasã pentru cã copiii nostri, care locuiesc în Iasi, n-au fost multumiti de starea în care si-au gãsit tatãl. El spune cã a fost bãtut si eu, la cum îmi cunosc sotul, vã zic cã nu minte. Îi tot zicea bãiatului cã îi dau pastile cu pumnul ca sã doarmã si cã nu mai vrea sã stea acolo. Ni s-a spus cã e dement, ceea ce nu e adevãrat. Când l-a luat de acolo, bãiatul mi-a zis “Mãmicã, bãrbati or mai fi în toatã lumea pentru tine, dar tati eu nu am decât unul. Eu mã duc sã-l aduc acasã, cã doar n-o fi acolo sechestrat. Noi n-am vrut în nicio clipã sã-l scoatem de acolo, pentru cã am crezut cã în clinica respectivã se face o recuperare. Nu a fost deloc asa. Acum are rãni cauzate de la pampersi neschimbati, l-au lãsat ud. În plus, vorbeste mai rãu decât atunci când l-am dus. Noi nu reclamãm spitalul, e treaba lor cum se achitã de sarcini, dar dupã 10 zile de tinut sotul acolo, pot sã vã spun cã ei nu urmãresc sã aibã internate persoane cãzute la pat. Impresia noastrã, a familiei, e cã acolo se vor pacienti care mai merg cu un cadru, pentru care nu trebuie sã se munceascã foarte mult. Cât timp a stat internat i-am dus Ventolin, sã-i dea mãcar douã pufuri pe zi. Nici mãcar asta n-au fãcut. Toate astea ne-au fãcut sã solicitãm externarea lui”, ne-a mai declarat vasluianca.
100 de lei ziua de spitalizare
Un alt factor care a contribuit la externarea la cerere a fost si felul cum angajatii clinicii au cerut plata pentru perioada de spitalizare. “Noi am plãtit 100 de lei pe zi, ceea ce e exagerat. Plata se face înainte. Pe 22 martie am plãtit pentru 10 zile. Mi-au spus ca pe 1 aprilie sã mã duc sã le achit 30 de milioane, pentru luna viitoare. Fiind pensionari, le-am zis cã nu vom avea acei bani la începutul lunii, dupã care mi-au spus cã pe 1 aprilie sã le achit pânã pe 15 aprilie, pânã vin pensiile. Pe 15 sã vin cu banii pe restul perioadei de spitalizare. Bolnavii nu se duc acolo de bine, sã le iei toti banii. Pe perioada internãrii i-am dus tot ce-i trebuie, de la medicamente, la sãpun, servetele, pampersi, pastã de dinti, spray, gel de dus, sampon. Acum vrem sã-l ducem la Iasi. Bãiatul cel mare a vorbit la Neurochirurgie, sã-i facã o programare la recuperare. L-am scos de acolo dintr-un singur motiv, copilului nu i-au plãcut conditiile în care l-a gãsit pe tatãl lui”, a mai precizat sotia bolnavului.
“Încurajez dorinta copiilor de a vrea tot ce e mai bun pentru pãrintii lor”
Conducerea clinicii de paliatie se apãrã în fata acestor acuzatii si spune cã pânã duminicã, când a fost externat, pacientul bolnav de Parkinson nu a pus niciun fel de probleme cadrelor medicale. “Parkinson este o boalã partial stabilizatã, si cu involutii si cu evolutii. Cu alte cuvinte, azi pacientul se poate simti rãu, dar mâine sã fie bine. Primul si singurul semnal de alarmã în acest caz a fost ieri (n.r. duminicã). Pânã ieri, familia nu a reclamat absolut nimic, iar pacientului i-au fost alocate toate resursele, asa cum o facem cu toti pacientii. Dorinta copiilor de a vrea tot ce e mai bun pentru pãrintii lor e cât se poate de realã si eu o încurajez, însã e foarte important ca în astfel de cazuri sã fii cât mai obiectiv si sã ai niste criterii de apreciere. Eu as vrea ca acest pacient sã meargã si la alte spitale si sã facã o analizã comparativã. E adevãrat cã într-o searã a fost foarte agitat, motiv pentru care a fost putin contentionat, dar când vorbim de agitatie psihomotorie, acestea sunt procedurile. Despre bãtaie nici nu poate fi vorba. Ne surprind aceste acuzatii pentru cã din cei peste 150 de pacienti care au fost foarte multumiti de ce au gãsit la noi, e singurul care a fost nemultumit. Pânã acum nu avem nicio reclamatie scrisã, pentru a putea verifica o eventualã culpã”, a precizat conducerea clinicii de paliatie.
