DOLIU… Cea mai bãtrânã femeie din comuna Vãleni, Maria Gandore, a încetat din viatã chiar cu câteva zile înainte de a împlini vârsta de 100 de ani. Câteva probleme de sãnãtate survenite pe fondul unui organism firav, subrezit de trecerea anilor, i-au adus sfârsitul. Alãturi de ea, pânã în ultimele clipe, a fost una dintre nepoatele sale, care a îngrijit-o ca pe propria sa mamã. “Ne pare rãu cã a încetat din viatã, mai ales cã luna aceasta, în martie, trebuia sã o sãrbãtorim. În urmã cu câteva luni, avusese o problemã la cosul de fum al sobei, dar am reusit sã îl desfundãm. Nu stiu exact ce probleme de sãnãtate a avut, dar vã dati seama cã la vârsta dumneai, organismul nu mai functioneazã ca în tinerete. Probabil si bãtrânetea, si vremurile grele pe care le-a prins si-au spus cuvântul”, a declarat primarul comunei Vãleni, Radu Beligan.
Centenara “fãrã oleacã”, cum ea însãsi s-a prezentat pentru editia specialã a Ziarului Vremea nouã, de Ziua Nationalã a României, s-a nãscut pe 22 martie 1919, în comuna Pungesti. A rãmas orfanã de tatã încã de micã, întrucât în timpul rãzboiului, acesta a contactat o boalã si a murit. De la 36 de ani, mama sa a rãmas vãduvã si nu s-a mai cãsãtorit, dedicându-se în totalitate cresterii celor trei copii. A trãit pânã la vârsta de 93 ani, si probabil cã de la ea Maria a mostenit aceastã genã a longevitãtii. Dupã o copilãrie grea, cu multe lipsuri, dar învãtatã sã munceascã si sã vadã mereu partea plinã a paharului, aceea cã este sãnãtoasã si liberã sã îsi decidã soarta, Maria s-a cãsãtorit cu Costicã, un bãrbat din comuna Vãleni. Cei 26 de ani diferentã între ei doi nu a speriat-o, dimpotrivã, faptul cã îl simtea un om bun, linistit si mai presus de toate, credincios, a determinat-o sã treacã si peste un alt incovenient, acela de a nu avea copii. Mama ei nu s-a împotrivit, i-a spus sã facã ce simte, si dacã simte cã el e omul ei, sã se cãsãtoreascã. N-au stat prea mult pe gânduri, si si-au unit destinele în fata lui Dumnezeu. Ea s-a mutat în casa lui din Vãleni, acolo unde ar fi locuit si astãzi. Într-o cãmãrutã de cîtiva metri pãtrati au stat toatã viata. Au dormit împreunã într-un pat micut si au mâncat ce au avut în gospodãrie: legume din grãdinã, ouã si carne de la pãsãrile din ogradã. Nu a disperat niciodatã, nu a fost certãreatã si si-a vãzut mereu de ale ei.
“Iaca eu am gresit si am îmbãtrânit, nu-s bunã de nimic acum”
Femeie harnicã si linistitã, a muncit la CAP si nu a interesat-o niciodatã avutia. “Nu a pus pret pe mâncare, haine si casã, neavând copii, nici nu a interesat-o… O femeie credincioasã, a tinut toate posturile, a dus o viatã linistitã, nu a fost în ceartã cu nimeni. Si acum îsi face rugãciunile, le stie pe de rost. De când a murit sotul ei, nu s-a mai recãsãtorit. Nu a crezut cã o sã apuce vremurile astea pe care le citea ea înainte în cãrti, dar Dumnezeu i-a dat sãnãtate. Ei i-a plãcut sã citeascã cãrti în slovã veche, cãrti de la mãnãstire, grele, la care nu prea aveau acces oamenii simpli, dar ea avea acces pentru cã a avut mereu deschisã casa, veneau cãlugãri, îi gãzduia, aici”, ne povestea în decembrie nepoata femeii. Rugatã sã transmitã un mesaj tinerilor din ziua de azi, centenara “fãrã oleacã” le-a spus: “Sã trãiti, dar sã nu îmbãtrâniti! Iaca eu am gresit si am îmbãtrânit, nu-s bunã de nimic acum, dar ce sã faci? Cum o vrea Cel de Sus, e dupã voia Lui. Pe mine nu mã doare nimic. Sunt usoarã ca o panã. Dar nu aud bine, nu vãd bine, puterea m-o lãsat …”.
