CEREMONIE… Bunicul Gabrielei Firea, locotenentul colonel (r) Ghiorghe Rotaru, a fost sãrbãtorit ieri de conducerea Inspectoratului de Jandarmi si Institutia Prefectului – Judetul Vaslui. Acesta a primit o diplomã de excelentã din partea Cancelariei Institutiei Prefectului, un album cu istoria Jandarmeriei din partea lt. col. Marian-Constantin Bogdan, prim adjunct al inspectorului sef al Inspectoratului de Jandarmi Judetean (IJJ) Vaslui, precum si o uniformã de jandarmi, pentru ceremoniile oficiale din partea lt. col. Gabriel Rãdutã. Locotenentul colonel (r) Ghiorghe Rotaru este de loc din satul Bãbuta, comuna Dragomiresti, si este considerat cel mai longeviv jandarm. Acesta va împlini la varã 97 de ani.
„Locotenent colonelul în retragere s-a nãscut la 8 iulie 1922, în comuna Dragomiresti, judetul Vaslui, fiind singurul bãiat dintre cei 4 copii ai familiei. Face parte dintr-o familie cu traditie în zona jandarmeriei. Bunicul, tatãl acestuia, ca si fiul lui, au fost jandarmi. Unul din marele regrete ale sale este cã bãiatul sãu a renuntat la Jandarmerie, plecând în strãinãtate, fãrã a continua traditia familiei. A sustinut examen la Bucuresti unde a intrat, ca voluntar, la scoala Militarã, arma jandarmi. A fãcut parte dintre cei 5.000 de candidati pentru scolile miltare, dar si dintre cei 1.000 admisi. Experienta de rãzboi a început odatã cu plecarea lui, noaptea, spre Turnu Mãgurele. De aici au fost îmbarcati pe bacuri cu destinatia Galati. În timpul deplasãrii, au fost atacati de avioanele nemtesti. Atunci a simtit pentru prima oara cât de aproape e moartea. A vãzut cum camarazi de-ai lui se sting, a vãzut suferinta, neputinta si disperarea acestora”, a spus lt. col. Gabriel Rãdutã, reprezentantul IJJ Vaslui. Prezent la festivitate, primarul comunei Dragomiresti, Dãnut Iacob, i-a oferit un tort aniversar, considerându-l pe Ghiorghe Rotaru un model pentru comunitate. În anul 1998, cel mai bãtrân jandarm din judet a primit Medalia Crucea Comemorativã a celui de-al Doilea Rãzboi Mondial, 1941-1945, pentru serviciile militare aduse statului român, în timpul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial.
Gabriela Firea, „un copil cuminte, îi plãcea sã învete”
Bãtrânul locuieste acum singur, în locuinta sa din satul Bãbuta, comuna Dragomiresti. Are trei copii, douã fete din prima cãsãtorie si un bãiat din a doua cãsãtorie. Fetele au rãmas la mama lor, în Bacãu, iar una dintre ele este mama Gabrielei Vrânceanu Firea. „Când era copil, venea pe aici, dar de când s-a dus la Bucuresti, la facultate, foarte rar. Nu prea are timp sã vinã încoace, dar ne sunã, vorbim la telefon, tinem legãtura. O datã ne-a transmis si la televizor cã ne salutã”, ne povesteste fiica adoptivã a lui mos Ghiorghe, cea care are grijã acum de bãtrân. „Si eu am fete prin Bacãu, se sunã, se întâlnesc, atunci când vine ea. Îi place sã meargã la mãnãstiri si de câte ori trece prin Moldova, se întâlneste cu mãtusa ei, cu prietenii, cunostintele de prin zonã. E o femeie cumsecade”, adaugã aceasta. „Ele sunt trei fete – Angelica, Gabi si Nela – si un bãiat mai mic, Ionel. Au trãit mai mult la oras, dar în vacantã mai veneau pe aici. Bãiatul a fost mai des, cã era mai mic. Cea mijlocie e profesoarã la facultate, iar Gabi, stiti, primarul Capitalei. A fost si la antena 1, acolo vorbea. Si acum o mai aud, dar în altã calitate, acum nu mai prezintã stirile. Nu am mai vãzut-o de mult timp, dar mi-o amintesc si acum când era micã. Îi plãcea sã învete, sã citeascã… A fost un copil cuminte”, a povestit bãtrânul.
