EXPOZITIE…Muzeul din Bârlad si Nicolae Tonitza au fost vedetele unui vernisaj prilejuit de deschiderea expozitiei „Tonitza. Imagini ale copilãriei”, care a avut loc la Palatul Culturii din Târgu-Mures. Muzeul „Vasile Pârvan” din orasul natal al marelui pictor N.N.Tonitza a participat la aceastã expozitie cu cinci tablouri foarte valoroase apartinând pictorului Tonitza. „Este o mândrie pe care o simti prin toti porii, atunci când se vorbeste la superlativ de Bârlad si de valorile sale umane, precum este si N.N.Tonitza”, a spus dr. Mircea Malaucã, directorul muzeului bârlãdean. Expozitia este deschisã pânã la 1 iunie, tablourile împrumutate de la Bârlad urmând a fi aduse în muzeul bârlãdean.
Prilejuitã de achizitionarea de cãtre Muzeul de Artã din Târgu-Mures a tabloului „Odaia copiilor” de Nicolae Tonitza (n. 1886 la Bârlad -d. 1940 la Bucuresti), expozitia îsi propune sã investigheze tema copilului si a copilãriei atât în opera si scrierile lui Tonitza, cât si în cea a altor artisti contemporani cu el, cum ar fi Stefan Dimitrescu, Ion-Theodorescu Sion, Nicolae Vermont, Camil Ressu, Dimitrie Paciurea, Nagy István. Expozitia cuprinde pe lângã lucrãrile Muzeului din Târgu-Mures, lucrãri împrumutate cu generozitate de numeroase muzee importante din tarã, printre care cinci de la Muzeul „Vasile Pârvan” din Bârlad, orasul natal al lui N.N.Tonitza si din colectii private.
Pentru a oferi temei pentru un orizont mai larg decât cel imediat al artelor vizuale, expozitia doreste sã investigheze problematica copilului si a copilãriei dintr-o perspectivã multidisciplinarã – istoricã, sociologicã, pedagogicã si antropologicã. În acest sens, vor fi expuse pe lângã lucrãri de picturã, sculpturã si graficã si obiecte de îmbrãcãminte ale copiilor din mediul rural si urban, jucãrii, obiecte de uz scolar, toate din perioada interbelicã. De asemenea, sunt prezente sectiuni dedicate documentelor de arhivã cuprinzând fotografii, documentare, file de manuscris, decupaje din presa timpului privind cronici realizate de Nicolae Tonitza sau despre creatia sa, publicatii cu ilustratii ale artistului, cãrti si reviste cu si despre lumea copiilor din perioada respectivã si, materiale audio ce evocã personalitatea artistului. Un spatiu-atelier inedit va sublinia legãtura magicã pe care Tonitza a avut-o cu universul copiilor. Cele 10 jocuri propun o explorare multisenzorialã si practicã, cu componente interactive pe diferite suporturi. Cuburi, puzzle-uri, pãpusi, planse de colorat, povesti audio, toate corelate cu reproduceri de înaltã calitate ale lucrãrilor lui Tonitza, sunt activitãti propuse copiilor între 4 si 10 ani.
N.N.Tonitza, pictorul inocentei copilãriei
S-a nãscut la în 1886, pe 13 aprilie la Bârlad, primul dintre cinci copii ai Anastasiei si ai lui Neculai Tonitã. Frecventeazã scoala primarã de bãieti nr.2 si urmeazã Gimnaziul real „Manolache K. Epureanu” din Bârlad. Pãrãseste orasul natal în 1902, pentru a studia la Iasi, la Belle Arte, dar din cauza participãrii la o grevã a studentilor nu poate absolvi, asa cã pleacã în Italia. În 1904 se duce în Germania la Munchen unde este admis la Königlich Bayerischen Akademie der Bildenden Künste (Academia Regalã Bavarezã de Arte Frumoase). Pãrãseste Germania si ajunge la Paris, unde frecventeazã atelierul pictorului Pierre Laprade si face studii dupã pictori celebri. În 1911 se reîntoarce în tarã, mai întâi la Bârlad si mai târziu la Iasi (unde predã un timp ca suplinitor la desen la Liceul militar). Se cãsãtoreste în 1913 cu Ecaterina Climescu si va avea doi copii, Catrina si Petru. În 1916 expune la Bucuresti 94 de picturi si desene, împreunã cu Stefan Dimitrescu. În 1924 expune la Bienala din Venetiam iar un an mai târziu se retrage din asociatia „Arta Românã” si – împreunã cu Francisc Sirato, Oscar Han si Stefan Dimitrescu – întemeiazã „Grupul celor patru”. În anii urmãtori, pânã în 1934, au loc repetate expozitii ale „Grupului celor patru”. Tonitza, între timp considerat „cel mai de seamã” pictor român în viatã, expune si în strãinãtate: Barcelona (1929), Amsterdam (1930), Bruxelles (1935). În 1933 ocupã catedra de picturã la Academia de Belle-Arte din Iasi, rãmasã vacantã în urma decesului lui Ștefan Dimitrescu,iar în 1937 devine rector al Academiei. În anii 1933 si 1934 picteazã împreunã cu Francisc Sirato în Dobrogea, realizând o serie de tablouri si desene cu peisaje din Balcic. În 1939 se îmbolnãveste grav si la 26 februarie 1940 se stinge din viatã. În semn de omagiu îi sunt expuse lucrãri la „Salonul Oficial” si la expozitia din cadrul „Lunii Bucurestilor”. La licitatiile organizate de Artmark, cea mai mare casã de licitatie a operelor de artã din România, N.N.Tonitza este cel mai bine vândut pictor român, lucrãrile sale valorând sute de mii de euro.
