INEDIT… Pentru inginerul de drumuri Mihaela Bunescu, specialistul responsabil cu proiectele si investitiile de la Viacons Rutier Husi, fiecare zi este o provocare. Nicio zi nu se aseamãnã cu alta, spune tânãra inginerã, cea care a petrecut multe zile pe drumurile asfaltate de Viacons, în tot judetul Vaslui. Mihaela Bunescu are trei pasiuni: familia si cei doi copii, firma la care lucreazã si lucrãrile asupra cãrora si-a pus si ea amprenta, de-a lungul anilor. De când se stie, aceasta a pus pasiune în tot ceea ce a fãcut, a sacrificat sâmbete si duminici pentru a realiza tot ceea ce avea de fãcut la serviciu, ba chiar, ne mãrturiseste râzând, “la una dintre lucrãrile de asfaltare din judet, în satul Bârzesti, un localnic de acolo, ceva mai bine dispus, m-a cerut chiar si de nevastã”. Dincolo de toate acestea, rãmâne pasiunea pentru o meserie destinatã mai mult bãrbatilor, meserie în care femeile aduc nota lor de profesionalism si dãruire.
În aprilie 2010, tânãra absolventã a Facultãtii de Cãi Ferate Drumuri si Poduri, din Iasi, venea la Viacons Rutier, decisã sã arate lumii întregi cã experienta deprinsã în anii de facultate poate fi pusã în aplicare în teren, la lucrãri reale. “Cum de-am ajuns la aceastã facultate? Am fost atrasã de meseria asta ca un magnet. Sunt câteva lucruri care mi-au marcat existenta si, ulterior, cariera profesionalã. Eram un copil de 7-8 ani, atunci când se construia Vama Albita, prin 1992, iar eu mergeam fascinatã sã vãd cum se ridicã acele clãdiri, îmi plãcea si mã atrãgea ceea ce se petrecea pe santier. Atunci când am terminat liceul, un verisor mi-a spus: “Mergi la Facultatea de Constructii, pentru cã înveti o meserie pe care nu o vei regreta niciodatã”. Am ascultat sfatul lui, am urmat specializarea drumuri si poduri si pot sã spun cã nu mi-a pãrut rãu niciodatã”, spune seful Biroului Proiecte din Viacons Rutier. Asa cum avea sã constate, atât în facultate, cât si în activitatea profesionalã ulterioarã, Mihaela Bunescu a pãtruns într-o lume a bãrbatilor, o lume durã, uneori plinã de privatiuni. Este o meserie grea, cea de inginer drumuri si poduri, pentru cã nu este usor sã stai sã coordonezi lucrãri, de dimineatã si pânã seara, sã urmãresti ca un proiect sã fie realizat corect, plus cã ai multi bãrbati, fie în subordine, fie ingineri ca si tine. “La facultate, din 60 de absolventi, doar 6 erau femei, deci vã dati seama cã a fost o provocare pentru mine. O meserie durã, însã am observat cã noi, femeile, putem face echipã bunã cu bãrbatii. Dl. director Ciomaga a fãcut în asa fel încât bãrbatii au plecat pe teren, la lucrãri, iar noi, femeile am lucrat mai mult la birou, însã totul a fost în strânsã colaborare cu colegii nostri. Aici, la Viacons, suntem ca o familie, în care ne respectãm, ne ajutãm si construim totul cu multã atentie la detalii”, spune ing. Bunescu. De-a lungul anilor, la Viacons a fost construitã o echipã destul de eficientã si profesionistã, în care femeile lucreazã extrem de bine alãturi de bãrbati.
“Avem una din cele mai bune echipe de ingineri din zona Moldovei”
“Meseria aceasta este destinatã bãrbatilor, însã iatã cã si noi femeile facem fatã. Ploaie, soare, frig, vânt, orice vreme ar fi afarã noi trebuie sã fim la datorie, sã facem drumuri bune pentru locuitorii judetului Vaslui. Pe teren, ca femeie, te întâlnesti cu bãrbati din diverse medii. Conteazã sã stii cum sã te faci auzitã si înteleasã. Noi, la Viacons, avem o echipã tânãrã de ingineri, oameni bine pregãtiti profesional, gata sã facã fatã oricãror provocãri, probabil una din cele mai mari echipe de ingineri din zona Moldovei. Important este cã, anual, din cei 50 de absolventi ai Facultãtii de Constructii din Iasi, unul sau doi absolventi ajung la Viacons, pentru cã municipiul nostru de suflet este foarte frumos, linistit”, ne mai spune Mihaela Bunescu.
Hobby-ul secret al tinerei inginere de la Viacons: “Îmi place sã fac prãjituri si torturi”
Poate cã nu o sã vã vinã sã credeti, însã specialista de la Viacons are si o pasiune mai putin obisnuitã pentru meseria pe care o practicã zi de zi. “Da, este adevãrat, îmi place sã fac torturi pentru mine si familia mea, îmi place sã coc noaptea, când peste oras s-a asternut linistea. Mã destinde si mã relaxeazã. Îmi place sã fac si prãjituri, tricotez pentru familie. De 8 Martie, am sã le pregãtesc colegilor mei de la Viacons o surprizã dulce, alãturi de dl. director Ciomaga, care ne-a obisnuit si domnia sa cu tot felul de surprize. Îmi place sã cred cã, de 8 Martie, colegii de la Viacons ne sãrbãtoresc pe noi, colegele lor”, promite tânãra inginerã. De Ziua Femeii, ce-si doreste responsabila cu investitiile de la Viacons Rutier? “Îmi doresc sã am sãnãtate, putere de muncã, sã reusesc sã îmbin viata profesionalã cu cea personalã. Am doi copii mici, care au nevoie de mine si mi-as dori, în paralel, sã mã achit de toate sarcinile pe care le am la serviciu, în aceastã familie frumoasã care este Viacons Rutier Husi”, ne-a mai spus tânãra inginerã de la Viacons.
O întâmplare dragã acestei tinere inginere, dar si o poveste amuzantã, ambele petrecute la Bârzesti!
CERERE ÎN CÃSÃTORIE…În total, la Viacons sunt doar “10 fete”, asa cum le spune tânãra inginerã colegelor sale. Alãturi de bãrbati, “fetele” de la Viacons fac o treabã extraordinarã. “Ni s-a întâmplat sã mergem pe teren si bãrbatii sã vadã în noi fete tinere, fãrã experientã, însã am demonstrat cã putem face lucrurile la fel ca si bãrbatii”. Pentru Mihaela, cei doi copii sunt centrul universului sãu, o fetitã de 9 ani si un bãietel de 5 ani. “Datoria mea numãrul 1 sunt copiii, iar datoria numãrul doi este serviciul. Îmi încep ziua prin a duce copiii la scoalã si grãdinitã, dupã care, în jurul orei 7.30 sunt la serviciu. Aici stau pânã spre ora 17.00, pentru cã sunt multe, multe lucruri de pus la punct. Care este lucrarea dragã, de suflet? O asfaltare din comuna Drânceni, “pentru cã tatãl meu se trage de acolo”. “Dragã îmi este si o altã lucrare, în comuna Stefan cel Mare. Acolo am stat multe zile la mãsurãtori, nu a fost o lucrare usoarã. M-a bucurat, acolo, reactia d-lui primar, atunci când a vãzut ce lucrare am lãsat în comuna sa. La Bârzesti, de exemplu, mai aveam ceva de mãsurat si, într-o duminicã, l-am rugat pe sotul meu sã meargã cu mine, sã termin ce aveam de fãcut acolo. Ca o parantezã, tot la Bârzesti cineva de acolo m-a cerut de nevastã, consumase ceva alcool si era bine dispus… M-a amuzat întâmplarea! Mã întorc la acea zi de duminicã, atunci când am mers cu sotul la mãsurãtori. La un moment dat, am ajuns la poarta unui localnic, care a iesit sã mã întrebe dacã sunt inginer. I-am spus cã da, sunt la Viacons, iar omul mi-a spus atunci ceva ce nu voi uita niciodatã: “Când m-am cãsãtorit, în 1989, era un glod pânã la genunchi. Acum, ne-ati fãcut conditii ca la oras, pot sã merg în slapi la magazin. Îmi aduc cu drag aminte de acea întâmplare”, ne mãrturiseste Mihaela Bunescu.
