Adrian Onciu, “Cu mâinile legate”, despre copilãria petrecutã la Vaslui

SCRIERI…Scriitorul si scenaristul Adrian Onciu, originar din Negresti, judetul Vaslui, si-a lansat de curând o nouã carte. Este vorba despre romanul “Cu mâinile legate”, un roman cu care “confirmã cã este unul dintre cei mai buni scriitori de mystery&thriller pe care îi avem”, potrivit publicistului George Arion. Cartea poate fi achizitionatã de pe site-ul editurii Trei, dar si de pe alte site-uri de specialitate, iar în viitor ar putea beneficia si de o lansare la Vaslui. “Niciuna din cele patru cãrti ale mele nu au fost lansate la Vaslui, dar, uite, chiar am sã propun organizarea unui astfel de eveniment”, ne-a declarat scriitorul.

Adrian Onciu s-a nãscut în Negresti, oras în care de altfel a si locuit pânã la vârsta de 10 ani, când s-a mutat în Iasi. A avut bunci în Dumbrãveni, comuna Gîrceni, localitate de care încã se simte legat. “Nu prea am vorbit despre legãtura mea cu Vasluiul, nu pentru cã m-am ferit, dar nu m-a întrebat nimeni pânã acum. Au fost nise ani frumosi pânã în clasa a IV-a, când am plecat în Iasi. La buncii mei din Dumbrãveni, comuna Gîrceni, am ajuns mai rar. Eram foarte mic când ei s-au prãpãdit. Îmi face plãcere sã-mi amintesc de acele momente, pentru cã erau niste oameni deosebiti. Am numai amintiri frumoase cu bunicii mei de pe tatã. Ulterior am mai fost acolo, pentru cã mi-au mai ramas câteva rude, am revãzut locurile cu alti ochi, am vãzut casa bunicilor, am mai colindat pe dealurile acelea, care, apropo, sunt renumite pentru livezile de pruni. Acolo se face o tuicã foarte bunã din prunele albe. E o zonã foarte frumoasã, însã, din pãcate, si foarte sãracã. Întreaga Moldovã, de fapt, nu e foarte dezvoltatã, dar nu neapãrat din vina oamenilor de aici, dar despre asta ar fi mai mult de discutat si nu e momentul. Trãgând linie, am amintiri foarte frumoase despre buncii mei de acolo si revin de fiecare datã cu drag.

“O domnisoarã din Bârlad m-a întrebat pe Facebook dacã scenele erotice din carte sunt doar rodul fanteziei mele”

Preconizata carierã de inginer de calculatoare a scriitorului Adrian Onciu a fost deturnatã în 1994, odatã cu interviul sustinut pentru un post de reporter. Au urmat 12 ani de jurnalism si aparitia romanului de debut, “Cercul Kagan”, un thriller foarte bine primit atât de critici, cât si de public. Cu urmãtoarele douã volume, “Afacerea Alzira” si “Templul negru,” Adrian Onciu si-a confirmat statutul de maestru al genului mystery. Volumul “Cu mâinile legate” reprezintã o dublã premierã: prima colaborare cu Editura Trei si un nou stil abordat de talentatul autor. Actiunea romanului se învârte în jurul unui actor rãmas fãrã slujba de gazda unei emisiuni de televiziune si acuzat cã a ucis un magnat, nimeni altul decât sotul celei cu care întretinuse o aventurã. Protagonistul trãieste un adevãrat calvar, este hãrtuit de anchetatori si presa tabloidã si nici în familie lucrurile nu merg prea grozav. În poveste apar si detalii si personaje usor de recunoscut din viata realã. “Nu sunt chiar niste modele demne de urmat, sunt mai degrabã niste personaje negative din societate si oricine a deschis televizorul le-ar putea recunoaste destul de usor. Dar acestea sunt tangentiale cu actiunea propriu-zisã si nu au o greutate în toatã intriga”, spune autorul. În ceea ce priveste feedback-ul cititorilor la acest roman, scriitorul a povestit într-un interviu acordat Agentiei de Presã Mediafax cã reactiile acestora l-a fãcut sã se gândeascã si la ecranizarea povestii din paginile volumului: “o domnisoarã din Bârlad m-a întrebat pe Facebook dacã scenele erotice din carte sunt doar rodul fanteziei mele. I s-au pãrut foarte incitante. La fel si mie abordarea dumneaei. O altã doamnã, din Iasi, mama unui bãietel care este coleg de scoalã cu fi-miu, i-a spus sotiei dupã lecturarea cãrtii, citez “Nu mã asteptam la asa ceva din partea domnului Onciu!”, cu trimitere la aceleasi scene erotice. Cred cã o sã le recitesc pânã îmi dau seama unde am trecut linia rosie. Un prieten m-a întrebat, cu trimitere la romanul “Cu mâinile legate”, dacã as putea sã-i fac rost de numãrul de telefon al Vandei – personaj principal în cadrul povestii. I-a plãcut foarte mult si, dintr-un motiv care îmi scapã, a rãmas cu senzatia cã Vanda ar fi o cunostintã de-a mea. L-am dezamãgit, evident. Foarte multi cititori m-au rugat sã-i invit la premiera filmului. Mi-au mãrturisit, dupã lecturarea romanului, cã au trãit senzatia vizionãrii unui blockbuster de suspans. Rãmâne doar sã gãsesc un producãtor”.