EMOTII… Milioanele de victime ale Holocaustului, comemorate în lumea întreagã pe 27 ianuarie, au stârnit amintiri dureroase si la Husi, orãselul în care a existat o comunitate mare de evrei. Pentru cei de acasã, din “orasul nostru drag”, asa cum nostalgic se exprimã, Nusem Mony, un husean stabilit de ani buni în Israel, a fãcut mãrturisiri dureroase. Acesta a povestit cum spaima mortii iminente a cuprins si evreii din Husi, la gândul cã, numai la Iasi, în trei zile, ar fi fost ucisi 12.000 de oameni nevinovati, însã cel care i-a scãpat a fost nimeni altul decât Episcopul Grigorie Leu. “Cât timp eu sunt Episcopul Husilor, niciun evreu nu va fi omorât”, a spus curajosul ierarh al Episcopiei Husilor. Dintr-o recunostintã care dureazã si acum, dupã atâtia ani, huseanul Nusem Mony a mãrturisit cã vine de fiecare datã la mormântul lui Grigorie Leu, pentru a aprinde o lumânare.
Comunitatea evreilor din Husi a fost de-a lungul vremii una numeroasã. Oameni cu stare, comercianti iscusiti si inteligenti, oameni plãcuti, cu care se trãia în deplinã armonie – asa si-i amintesc husenii cei mai în vârstã pe evreii concitadini. “Ei fãceau afaceri, ei miscau economia localã, dupã cum am spune noi astãzi. Erau oameni plãcuti, foarte inteligenti. Nu exista nicio problemã etnicã în Husi, care era un oras frumos nu doar prin pitorescul sãu, ci si armonia dintre oameni, de etnii diferite, de confesiuni diverse. Din pãcate, aceastã odioasã problemã internationalã, numitã generic Holocaust, a venit sã pãteze cu sânge istoria lumii. Si la Husi, ca oriunde, frica de a nu fi ucis ca un câine, fãrã niciun drept, fãrã nicio sansã, a fãcut multi oameni nevinovati sã trãiascã acele timpuri într-o mare suferintã”, sustine profesoara Irma Eliza Frent, 82 de ani, huseancã de origine, stabilitã de ani de zile în Bucuresti
Episcopul Grigorie Leu i-a scãpat de moarte pe evreii din Husi. Ei nu l-au uitat nici azi!
“Astãzi (27 ianuarie 2019, n.r.) fiind ziua internationalã a Holocaustului, voi scrie ce s-a întâmplat si în orasul nostru drag, Husi. La începutul lunii iulie 1941, dupã programul de la Iasi, multi evrei au fost pusi sã sape pe Dric gropi. Printre ei era si tatãl meu. În acelasi timp se convocase la prefectura jud. Fãlciu comitetul de conducere, unde se hotãrâse începerea unui program si la Husi (cunosc douã familii ale celor care au fãcut parte din acel comitet). Aceastã hotãrâre a ajuns si la cunostinta Episcopului Grigorie Leu, care a transmis celor care au luat aceastã hotãrâre: “Cât timp eu sunt Episcopul Husilor, niciun evreu nu va fi omorât”. Si asa a fost. Când frontul a fost lângã Iasi, Preasfintia Sa s-a evacuat, iar când i-a reîntors linia feratã Cretesti-Husi, fiind avariatã, a venit cu trãsura. O mare parte de evrei (si tatãl meu, împreunã cu mine) l-au întâmpinat la intrarea în oras cu flori si cu traditionala primire de pâine si sare. A murit în anul 1949 si se vorbea cã a fost otrãvit. Am fost de mai multe ori împreunã cu sotia, care este si ea huseancã si am aprins o lumânare la mormântul sãu. Ultioma oarã am fost cu sotia, bãiatul si nora, pe data de 19 iunie 2018”, a povestit Nusem Mony. Reactiile husenilor de astãzi au fost, în majoritate, emotionante.
