CALEA LUMINII… Preotul Gabriel Herea, cel care, de curând, a uimit oamenii de stiintã cu studiile sale din ultimii 15 ani, prin care a dovedit cã biserica din Pãtrãuti – Suceava, este nu doar un lãcas inestimabil din patrimoniul UNESCO, ci si o constructie de-a dreptul genialã, prin modul în care razele solare se proiecteazã pe zidurile bisericii, este un fiu al Husului. De fapt, s-a nãscut la Vaslui, însã, din 1988, s-a mutat cu familia la Husi, undeva, pe strada “Teilor”. Îsi aminteste cu drag de “orasul dintre vii” si spune cã si-a petrecut copilãria în curtea Episcopiei. A crescut ascultând predicile pãrintelui Mina Dobzeu si ale pãrintelui Iosif Dobos, un alt duhovnic iubit de huseni, trecut la cele vesnice. “Lumea în Husi mã stie de Dinu”, spune, cu modestie, pãrintele Herea, cel care, la doar 41 de ani are realizãri impresionante, atât în cercetare, cât si în publicisticã. Si e o mândrie pentru huseni cã preotul Gabriel Dinu Herea spune cã este fiu al acestui oras. “Când eram copil, predicile lungi ale pãrintelui Mina îmi pãreau plictisitoare si nu-i întelegeam pe cei care veneau din alte orase, ca sã-l asculte. Acum, la maturitate, am înteles cã pãrintele Mina Dobzeu era, de fapt, un vizionar. Un vizionar care si-a asumat pânã la capãt Evanghelia predicatã, dar si toate riscurile”, mãrturiseste preotul Herea.
Vasluienii l-au vãzut de curând la televizor pe pãrintele Gabriel Herea, într-un reportaj în care oamenii de stiintã mai cu seamã, se declarau uluiti de descoperirea fãcutã la biserica pe care o pãstoreste, Pãtrãuti, judetul Suceava. Inclusiv faptul cã 15 ani la rând, tânãrul preot a avut rãbdarea, cunostintele si inteligenta necesare de a observa, zi de zi, cum razele soarelui se proiecteazã într-un mod cu totul spectaculos, pe zidurile bisericii, luminând de fiecare datã, cu o precizie matematicã, icoanele care aveau sã îsi spunã povestea cu puternice semnificatii biblice, a fost si el un motiv de admiratie si respect pentru preotul de la Pãtrãuti. Ei bine, mare le-a fost mirarea husenilor, când au aflat cã preotul Herea este un fiu al Husului. De fapt, el s-a nãscut la Vaslui, copilãrind în primii ani în Crucea Gãrii. Pânã în clasa a III-a a urmat scoala nr. 5, din Vaslui, având-o ca învãtãtoare pe Virginia Niticã. În 1988, regimul comunist îi obligã familia sã se mute la Husi, iar schimbarea, povesteste pãrintele, l-a marcat. Lãsase în urmã primii sãi prieteni, colegii de scoalã, venind într-un orasel necunoscut.
Drumul început de la Husi…
La Husi a fost înscris la Scoala 3, având-o învãtãtoare pe Aurora Adam, iar, la gimnaziu, a fost la clasa dirigintei prof. Ciobanu Rodica. Si-a fãcut si aici prieteni, iar orasul i-a devenit drag. “Poate cã a fost mai bine asa”, spune, cu o usoarã nostalgie, preotul Herea, care povesteste cum toatã copilãria sa din “orasul viilor” a fost petrecutã mai mult în curtea Mãnãstirii “Petru si Pavel”. Mergea si la rudele din Vânãtori-Neamt, de unde e de loc mama sa. “Vânãtori-Neamt este o comunã cu urmasii celor care au apãrat cetatea Neamtului. Vânãtori-Neamt are peste 20 de biserici, are multe mãnãstiri celebre. Si asa am copilãrit între Vaslui si Vânãtori-Neamt. La Husi, copilãria mea a fost mai mult în curtea Mãnãstirii, unde erau doi preoti. Era pãrintele Mina Dobzeu si pãrintele Iosif Dobos. Pot sã spun cã a însemnat foarte mult pentru drumul meu de mai târziu faptul cã am copilãrit cu ei, acolo… Am plecat din Husi în 1993”, spune preotul. A urmat apoi Seminarul de la Mãnãstirea Neamt, Facultatea de Teologie din Iasi, dar si facultatea de Filosofie din Iasi, finalizatã cu o tezã, “Mesajul eshatologic al spatiului liturgic crestin. Arhitecturã si Icoanã în Moldova secolelor XV-XVI”, tezã premiatã de Academia Românã, în 2013, cu premiul “George Oprescu”.
Copilãria petrecutã lângã pãrintele Mina: “Nu a arãtat niciodatã zbucium. Si-a asumat toate riscurile”
Despre duhovnicul Mina Dobzeu îsi aminteste multe lucruri. “Gânditi-vã cã, efectiv, am copilãrit acolo (la Husi, n.r.) si a fost o generatie întreagã de copii, care a petrecut mult timp aproape de Mãnãstirea “Sf. Petru si Pavel”. Îmi amintesc faptul cã eram cam vreo 10 tineri, care am copilãrit acolo, în curtea Episcopiei. Mina Dobzeu a fost tot timpul sigur de ceea ce credea, de ceea ce fãcea. Nu a arãtat niciodatã zbucium. Stiti, noi, oamenii, chiar si noi, care suntem teologi si asa mai departe, din când în când ne zbuciumãm. Sau avem anumite urcusuri, coborâsuri. Mina Dobzeu nu a demonstrat asa ceva. Chiar dacã eu nu am mai fost lângã el, dar prin mãrturiile pe care le-am avut, stiu cã el asa a fost pânã la capãt. A fost liniar, stabil, convins, de Evaghelia pe care o predica si de riscul pe care si-l asuma, inclusiv cu “Rugãciunea Inimii”, inclusiv cu atitudinile politice împotriva comunismului. Nu îl întelegeam noi atunci 100%, atunci când eram copii, însã, peste ani, am putut sã apreciez lucrul acesta. Si dacã este sã mãrturisesc ceva de când eram copii, vã spun cã pãrintele Mina predica tot timpul foarte mult si plictisitor, pentru noi, copiii. Era însã pãrintele Iosif, care predica mai pentru copii si mai pe întelesul tuturor. La un moment dat, un om, nãscut si crescut în Vânãtorii de Neamt, de acolo, de unde mi se revendicã cealaltã laturã a familiei, venea tocmai de la Iasi, ca sã îl asculte pe pãrintele Mina Dobzeu. El era cam cu 30 de ani mai în vârstã decât mine. Calistru Ioan îl chema. Iar eu la un moment dat l-am întrebat: “frate, dar cum poti sã vii de la Iasi, ca sã îl asculti pe pãrintele Mina Dobzeu, cãci noi nu întelegem tot ce spune si vorbeste si asa mult. Iar el spune “pãi, nici n-ai cum sã întelegi tot ceea ce spune el, cãci el este un vizionar. Iar vizionarii nu pot avea un discurs din acela, din care sã întelegi tot. Deci, el venea de la Iasi, ca sã se conecteze la ceea ce mãrturisea pãrintele Dobzeu”, îsi aminteste pãrintele Herea.
Preotul Herea vrea sã ajute la promovarea Muzeului Eparhial: “Ce avem la Husi este un caz singular în tarã”
“Mereu am fost frustrat de faptul cã, noi, în România, nu avem muzee de artã religioasã, cum au în Polonia. Dar asta pânã când am reusit sã vãd pe îndelete Muzeul de Artã Religioasã din Husi. Eu stiam colectia, de când eram copil. Dar, vã spun, fãrã exagerare, ceea ce avem în Husi este un caz singular. Consider cã este un spatiu care va adduce un plus de valoare Husului, în conditiile în care va fi promovat si valorificat asa cum trebuie, ca imagine, ca tot. Vizitatorul de oriunde din tarã sau din lume, trebuie sã stie cã va gãsi aici manifestãri artistice ale unor strãmosi, care au trãit în ultimii aproximativ 300 de ani si care, în diferite localitãti ale judetului Vaslui, au produs artefacte artistice si simbolice religioase, de o înaltã calitate, într-o perioadã în care Moldova suferea. Deci Moldova a avut o perioadã clasicã, prin în secolul XVII, dupã care a decãzut, din ratiuni economice si, desigur, politice, Însã chiar si asa, în care Moldova suferea, oamenii se strãduiau sã dãruiascã bisericii, obiecte de mare valoare artisticã si simbolicã. Muzeul, asadar, este impresionant, el fiind înfiintat într-o casã foarte frumoasã, Casa Berea. Deci, pentru o colectie de artã religioasã din România, este impresionant! Toate episcopiile au colectii de artã religioasã, însã cum este cea de la Husi, eu nu stiu alt caz asemenea”, a spus pãrintele Gabriel Dinu Herea.
