A TREIA ZI DE CRÃCIUN În fiecare an, pe 27 decembrie, crestinii îl prãznuiesc pe Sfântul Stefan, unul dintre ucenicii lui Iisus si primul martir al Bisericii. Originea numelui „Stefan” vine de la grecescul Stephanos care înseamnã „coroanã”, „ghirlandã” sau „cununã” cu care erau încununati învingãtorii. Numele Sfântului Arhidiacon Stefan este purtat de peste 400.000 de români, dintre care aproximativ 300.000 sunt bãrbati si peste 100.000 sunt femei, potrivit statisticilor Directiei pentru Evidenta Persoanelor si Administrarea Bazelor de Date din Ministerul Afacerilor Interne.
Sfântul Stefan – Cel Încununat este prãznuit în fiecare an pe 27 decembrie. Conform Noului Testament, Stefan se trãgea din Ierusalim si avea origini iudeice. De asemenea, Sfântul Stefan este recunoscut ca fiind primul martir crestin care a fost condamnat de cãtre autoritãtile iudaice. Sfântul sãrbãtorit în a treia zi de Crãciun a fost primul care a vestit si mãrturisit credinta în Hristos. Pentru credinta lui a fost ucis cu pietre. În timp ce pietrele îl loveau, Stefan se ruga pentru cei care le aruncau: „Doamne, nu le socoti lor pãcatul acesta.” Sacrificiul lui a dat roade imediat. Un tânãr care pãzea hainele celor ce aruncau cu pietre a fost tulburat de moartea mucenicului. Dupã întâlnirea cu Hristos pe drumul Damascului, tânãrul, pe nume Saul, l-a urmat si a devenit Apostolul Pavel.
Traditii sI obiceiuri de Sf. Stefan
Pentru sporul casei si pentru sãnãtatea rudelor suferinde, trebuie sã-l cinstim pe Sfântul Mucenic Stefan prin fapte bune, iar reconcilierile sunt binevenite în aceastã zi. În ziua praznicului, este bine sã evitãm deplasãrile în zone montane si în locuri izolate, care ne pun viata în primejdie. În traditie se mai spune cã pentru sporul casei si sãnãtatea rudelor bolnave sau pãgubite este bine ca în 27 decembrie sã dãruim icoana Sfântului Stefan sau o candelã nouã, aprinsã. “În semn de iubire, pretuire si respect pentru Sfântul Stefan, dar si ca dovadã de iubire si întelegere, este bine sã ne împãcãm cu persoanele cu care suntem certati”, spun preotii. În România, în unele locuri din Muntenia gospodinele pregãtesc asa-numitele “Pâinici ale lui Stefan”, fãcute în forme rotunde, dintr-un aluat foarte asemãnãtor cu cel de cozonac. Se obisnuieste ca aceste pâinici sã se ungã cu miere. De asemenea, pâinicile amintesc crestinilor de pietrele cu care a fost ucis Sfântul Stefan. Odatã ce sunt sfintite de preot la bisericã, pâinicile se împart persoanelor tinere, care poartã numele primului mucenic Stefan, pentru pomenirea sufletelor celor care au murit în împrejurãri dramatice. Tot în aceastã zi este bine sã se dea în dar o icoanã a Sfântului Stefan sau o candelã nouã aprinsã pentru sãnãtatea rudelor bolnave, dar si pentru sporul casei. Tot ca un semn al iubirii, pretuirii si respectului este bine ca în aceastã zi persoanele certate sã se împace. Pentru sporul casei si pentru sãnãtatea rudelor cu probleme mari de sãnãtate, trebuie sã-l cinstim pe Sfântul Mucenic Stefan prin fapte bune, iar reconcilierile sunt binevenite în aceastã zi. Din anul 560, osemintele sale se aflã în cripta bisericii „San Lorenzo fuori le Mura”, din Roma.
