VINE MOSUL!!! În seara de 24 decembrie, copiii cuminti îl asteaptã nerãbdãtori pe Mos Crãciun sã le treacã pragul cu sacul plin de jucãrii si alte cadouri. Mosul cel voios este un personaj cunoscut pe întreg globul, dar modalitatea prin care reuseste sã aducã daruri la toti copiii a generat pe parcursul anilor mai multe povesti si legende.
O veche legendã îl leagã pe Mos Crãciun de nasterea lui Isus Hristos. Legenda spune cã, fãrã acordul sotului, Crãciuneasa o primeste în gazdã pe Fecioara Maria, oferindu-i adãpost în grajd. Aflând acest lucru, Crãciun se înfurie si îi taie mâinile, însã Maica Domnului i le lipeste la loc. Minunea îl converteste pe Crãciun la crestinism. De bucurie cã nevasta sa a scãpat nevãtãmatã de pedeapsa lui necugetatã, Crãciun aprinde un rug din trunchiuri de brad în curtea lui si joacã o horã cu toate slugile lui. Dupã joc, Crãciun împarte sfintei familii daruri pãstoresti: lapte, cas, urdã, smântânã. De aici transfigurarea lui Mos Crãciun într-un sfânt, care aduce, de ziua nasterii lui Iisus, daruri copiilor, obicei care se suprapune cu amintirea darurilor pe care, dupã legenda evanghelicã, le aduceau regii-magi în staul noului Mesia. Cântecele de bucurie adresate de slugile lui Crãciun s-au transformat în colinde, colindele de Crãciun.
Cadou pentru sufletul lui bun: haine rosii si sania trasã de reni!
O altã legendã vorbeste despre un mos care confectiona jucãrii tot anul, iar în 25 decembrie îsi vindea produsele la târg, pe un pret de nimic. Într-o searã, când se întorcea de la târg, mosul a observat prin geamul unei case trei copii tristi, care nu au primit niciun cadou. Mosneagul a vrut sã îi înveseleascã pe micuti, dar, din pãcate, îsi vânduse toate jucãriile la târg. si-a dorit atât de mult sã le poatã oferi ceva celor trei copii, încât, ca prin minune, pe fundul sacului a apãrut o ultimã jucãrie ce a readus zâmbetul pe fetele copiilor. Acela a fost momentul în care bãtrânul a decis sã confectioneze jucãrii pentru toti copiii din lume, în special pentru cei care nu au parte de multe bucurii si a devenit Mos Crãciun. Potrivit acestei legende, mosul si-a primit costumul rosu si sania trasã de reni dupã ce a ajutat o cãprioarã rãnitã, care avea puteri magice.
Mos Crãciun în România
În „Dictionar onomastic românesc”, „Crãciun” este un substantiv, personificat în folclor ca Mos Crãciun. Romulus Vulcãnescu prezintã legenda personajului: „Mitul arhaic al unui cioban-zeu-mos este transfigurat în mitul unui cioban demonic care refuzã s-o primeascã pe Fecioara Maria sã nascã în staulul lui. Sotia lui Crãciun (Crãciuna sau Crãciuneasa, în studiul lui Pericle Papahagi) o primeste într-ascuns si moseste pe Isus, faptã pentru care Crãciun îi taie mâinile, dar Fecioara Maria i le lipeste la loc. Minunea îl converteste pe Crãciun la crestinism (religie care nu apãruse încã). De bucurie cã nevasta lui a scãpat de pedeapsa lui necugetatã, Crãciun aprinde un rug de cioate de brad în curtea lui si joacã hora cu toate slugile sale. Dupã joc împarte Fecioarei Maria daruri pãstoresti (lapte, cas, urdã, smântânã) pentru ea si fiul ei”. Etnologul afirmã cã Mos Crãciun reprezintã o transfigurare a magilor ce i-au adus daruri lui Isus la nasterea sa si cã este simbolul tipului creator. Sintagma „mos“ din numele sãu înseamnã „întemeietor”, „ziditor”, „începãtor”.
Scrisoarea cãtre Mos Crãciun si Ajunul Crãciunului
Obiceiul de a redacta o scrisoare cãtre Mos Crãciun este o traditie de Crãciun. Scrisorile de obicei contin o listã de jucãrii pe care le doresc copiii si confirmarea faptului cã au fost buni. Unii sociologi au constatat cã fetele de obicei scriu mai politicos si mai mult decât bãietii, chiar dacã cererile lor nu sunt mai mari decât ale celorlati si au tendinta de a folosi expresii mai complexe. Fetele cer cel mai adesea si cadouri pentru alte persoane. Satul lui Mos Crãciun din Finlanda a fost înfiintat în 1985 si din acel an au fost primite peste 12,5 milioane de scrisori din peste 197 de tãri. Din România au fost trimise peste 33 000 de redactãri spre aceastã destinatie.
Colindele de Crãciun
La români, colindele au o functiune ritualã, exprimând o atmosferã sãrbãtoreascã, de ceremonie, petreceri si urãri. Ele se cântã în perioada Crãciunului, iar multe dintre ele sunt legate de imaginea lui Mos Crãciun. Numele „Mos Crãciun” în aceste cântece apare ca „Crãciunu’” sau „Doamne”, cu variantele „Lerui Doamne”, „Alerui Doamne”, „Ler”. Cele mai populare colinde sunt: „Mãrire-ntru cele-nalte”, „Astãzi s-a nãscut Hristos”, „Domn, Domn sã-nãltãm”, „Sus la poarta raiului”, „Colindita”, „O ce veste minunatã”, „Plecarea magilor”, „Mos Crãciun cu plete dalbe”, „Bunã dimineata la Mos Ajun”, „Florile dalbe”, „Colinde – strigate colindãtorilor”, „Colind de fereastrã”, si „Colindul Crãciunului”. Obiceiul de mers la colindat a fost promovat de Ion Creangã în „Amintiri din copilãrie”.
