LA MULTI ANI… Elena Stãnescu, centenara comunei Dãnesti, a fost sãrbãtoritã, miercuri, de Sfântul Spiridon, la biserica din sat. Preasfintitul Ignatie a rostit pentru aceasta o rugãciune, i-a oferit un buchet de flori si un ajutor financiar, iar pãrintele paroh Bogdan Apostu i-a înmânat o plachetã aniversarã. La rândul ei, bãtrâna i-a rãsplãtit interpretându-le câteva versuri din melodiile care i-au marcat tineretea. “Este un semn de respect si de pretuire a noastrã pentru ceea ce au fãcut în viatã aceste persoane. Noi nu putem decât sã le dorim în continuare viatã lungã în continuare. Rugãciunea este unul din cele mai bune medicamente care vindecã bolile sufletului, dar si pe cele cele ale trupului. Ori de câte ori ne rugãm, este prezent Dumnezeu, iar prezenta Lui se face simtitã si lucreazã în mintea, inima si viata oricãrui om care Îi cere ajutorul”, a transmis PS Ignatie.
A vãzut lumina zilei pe 12 decembrie 1918, în comuna Zãpodeni si a prins vremuri grele. S-a cãsãtorit abia la 28 ani, dupã ce s-a terminat Al Doilea Rãzboi Mondial. În tinerete a fost bucãtãreasa satului, nu lipsea de la nicio nuntã, cumãtrie sau înmormântare. Pleca de acasã câte trei zile si nu stãtea locului nicio clipã. Acum, însã, anii bãtrânetii îsi spun cuvântul. În ciuda spiritului tânãr pe care îl transmite, corpul nu o mai lasã sã facã prea multe treburi prin gospodãrie. “Ieri am dat cu mãtura, am adunat frunzele… Am vrut sã continui azi, dar vremea asta nenorocitã nu prea mã lasã. Mã simt bine, greu mi-e doar cã nu prea aud. Si mã omoarã picioarele, mã înjunghie câteodatã de-mi vine sã sar în sus”, spune tanti Elena la cei o sutã de ani ai sãi.
“Nu am vãzut-o în crâsme niciodatã”
Toatã viata au muncit în agriculturã. “Ziua era la CAP sau fugea pe dealuri cu vacile, iar seara tesea la rãzboi cu socrul meu. Amândurora le-a plãcut, sã vedeti ce lucruri tesute are… Acum nu prea mai poate, dar înainte nu o vedeam sã stea locului, numai muncã… Au fost oameni care au trãit în traditie si în muncã, ei nu au stiut de altceva, de plimbãri, vacante… A avut pãsãri, vaci, porci. Tãia doi porci pe an, unul de Paste, celãlalt de Crãciun, toatã vara mâncau turte fãcute cu bicarbonat, coapte în ulei, cu jumãri la borcan, cârnati, muschi, ouã de gâini, lapte de la vacã. Nu i-am vãzut în crâsme niciodatã, îsi fãceau ei vin si tuicã. Si acum mai bea câte în pãhãrut de vin, dar nu mai mult si tuicã deloc”, povesteste fiul femeii. La cei aproape o sutã de ani pe care îi are, tanti Elena are o pensie de aproximativ 800 lei pentru munca depusã la CAP, dar si ca urmas de veteran de rãzboi. Primãvara, vara si toamnã, locuiesc cu totii în casa bãtrâneascã din Beresti, iarna, însã, se mutã la oras, în Vaslui, din cauza frigului. “Iarna e mai greu, cã e vremea asta urâtã, dar ce sã fac? Dacã mi-au venit anii bãtrânetii… E greu cã nu prea aud si cã mã omoarã picioarele. În rest nu am nimic. Ies afarã, mã duc pânã la poartã, mã întorc… În bouã bete mã sprijin, merg, dar tot greu… Nu am stiut cã o sã ajung la vârsta asta, nu stie nimeni cât îi este dat sã trãiascã, ce sã facem?!”, a povestit bãtrâna.
Centenara, nãscutã în zi de mare sãrbãtoare: Sf. Spiridon
Prezent la evenimentul de celebrarea a celor 100 ani ai bãtrânei, Preasfintitul Ignatie a explicat importanta zilei de 12 decembrie: „Astãzi (n.r. 12 decembrie) sãrbãtorim pe unul dintre cei mai minunati si frumosi sfinti, pe Sfântul Ierarh Spiridon. Toatã viata lui a fost una de simplitate, de dragoste fatã de semeni si de credintã puternicã în Dumnezeu. El a fost un om simplu, a fost pãstor. Era însã un om extrem de milostiv, foarte atent cu cei sãrmani! Avea o credintã pe care noi cei de astãzi nu o mai putem întelege. (…) Asa sunt oamenii lui Dumnezeu, în viata lor totul este minunat si de neînteles pentru mintea noastrã îngustã în cele duhovnicesti si pentru inima noastrã, care nu întelege cum lucreazã Dumnezeu. A trãit ca un om întelept, rãscumpãrând vremea, având constiinta cã zilele sunt grele”, a spus Preasfintitul Ignatie.
