SÃRBÃTOARE CRESTINÃ… Preasfintitul Pãrinte Ignatie, Episcopul Husilor, va oficia astãzi, 12 decembrie, pentru prima datã, Sfânta Liturghie la biserica „Sfântul Spiridon” din municipiul Bârlad, cu prilejul hramului sfântului lãcas. Parohia Sf. Spiridon este cea mai numeroasã din Bârlad, având peste 1200 de familii în pãstorire. Pe 12 decembrie, crestinii ortodocsi îl sãrbãtoresc pe Sfântul Spiridon, cunoscut si ca sfântul fãcãtor de minuni.
Dãruit cu usurinta sãvârsirii de minuni, ca un Dumnezeu dupã har, Sfântul Spiridon nu înceteazã nici acum sã lucreze pentru izbãvirea din necazuri a oamenilor. Mult milostiv cu cei smeriti, aspru cu cei mândri, sfântul se caracterizeazã printr-un neastâmpãr dumnezeiesc, ce îl face sã iasã si din raclã, cu trupul, cãlãtorind spre salvarea si celei din urmã oi, din turma sa cuvântãtoare. Sfântul Pãrinte al Sinodului I Ecumenic, Marele Spiridon nu înceteazã a ne întãri în credintã, prin minunile sale de „ieri” si de azi. Potrivit „Vietii” redactate de Sfântul Simeon Metafrastul, Sfântul Spiridon s-a nãscut în jurul anului 270, în Askia, Cipru, pe vremea împãratului Constantin cel Mare (272-337) si a fiului sãu, Constantius. Îl caracterizau simplitatea în purtãri si smerenia, ocupatia sa fiind pãstoritul oilor. Sfântul s-a însurat si a avut o fatã, Irina. Sozomen, în a sa „Istoria bisericeascã” (Cartea a II-a, cap. 11), mãrturiseste despre modestia si intransigenta sfântului. „Desi a fost cãsãtorit, nu a fost din acest motiv si deficitar în realizãri spirituale”. Dupã moartea timpurie a sotiei a fost înscãunat ca episcop al Trimitundei, cetate pe care a pãstorit-o pânã în anul 348, când s-a mutat la cele vesnice, fiind îngropat în Biserica „Sfintilor Apostoli” din Trimitunda. Dumnezeu i-a dat harul tãmãduirilor, minunile sale continuând peste veacuri, pânã în zilele noastre. Numele sãu provine de la cuvântul „spiris”, care în limba greacã înseamnã „cosulet”, ca urmare a scufiei pe care o purta, din smerenie, în locul mitrei episcopale. De altfel, conform „Erminiei” lui Dionisie din Furna, Sfântul Spiridon urmeazã a fi reprezentat ca un „bãtrân, cu barba lungã si înteposatã, despicatã putin în douã si purtând scufie”. În prezent, sfintele moaste ale ierarhului Spiridon se aflã într-o bisericã din insula Corfu, aflatã la 100 de metri de mitropolie, unde se gãsesc moastele Sfintei Împãrãtese Teodora.
Traditii si obiceiuri de Sf. Spiridon
Pentru cã sfântul cãlãtor este totodatã si patronul cizmarilor, al cojocarilor si al oierilor, acestia îl cinstesc cu petreceri si voie bunã, însã nu au voie sã facã exces de bãuturã, altfel se spune cã acesta se va supãra. Pentru ca familia sã fie sãnãtoasã, iar casa sã fie bogatã, de ziua sfântului Spiridon nu se fac nici un fel de munci în gospodãrie, femeile nu au voie sã spele rufe, sã coasã, sã facã curãtenie. De asemenea, bãrbatilor le este interzis cu desãvârsire sã înjuge vitele pentru cã altfel este rãu de pagubã iar cel care a pus mâna pe jug va fi schimonosit pentru tot restul vietii. Sãrbãtoarea se tine si pentru ca oamenii sã fie feriti de înec. Pentru a fi sãnãtoase si ferite de boli, în aceste zile animalele trebuie sã mãnânce fân din mâna stãpânilor. Sãrbãtoarea se tine si pentru cã e rãu de lovituri si izbituri, înec si pentru cãdere din pomi dar si pentru a-i feri pe oameni de fiarele sãlbatice în timpul cãlãtoriilor. Tot în aceastã zi familia în care existã o femeie însãrcinatã trebuie sã se roage sfântului sã alunge boala, ca atunci când îi va veni sorocul sã nascã, aceasta sã nu aducã pe lume copii cu douã capete sau alte malformatii.
