Pe covorul rosu de la Husi, subprefectul Gologan, recunoscut în lumea elitelor cu numele de cod “statul Paralel”, a fãcut o crizã de personalitate, de a fãcut spume la gurã. A fost furios cã nu a dat onorul Armatei de 1 Decembrie si cã primarul l-a lãsat în ofsaid. Pãi, ce era sã facã bietul edil, când a vãzut cã subprefectul nu se opreste la jumãtatea regimentului care forma Garda de Onoare, asa cum cere protocolul, si s-a dus precum Dorel pânã la capãtul rândului? Între timp, Ciupilan si-a fãcut datoria si a salutat soldatii, în timp ce Gologan, plin de draci,urzea planuri de rãzbunare. N-a putut sã se abtinã si l-a amenintat pe nonconformistul primar al orasului dintre vii, spunându-i rãspicat: “Esti în pixul meu, Jane!”. Ciupilan, calm, l-a mai ars încã o datã pe frustratul înalt functionar public. Nu l-a lãsat sã-si citeascã discursul. Dar a fãcut-o elegant, spunând celor adunati cã se va limita doar dânsul sã spunã câteva cuvinte, fiindcã nu are rost ca frigul sã întepeneascã de tot asistenta, ascultând discursuri sforãitoare. Gurile rele spun cã Ciupilan ar fi recurs la asemenea gest, fiindcã în timpul paradei, Gologan si cu prietenul sãu de la liberali, care stãteau în spatele lui, fãceau tot felul de glumite scolãresti. La final, subprefectul n-a mai gustat din fasolea cu ciolan oferitã, cu generozitate, de Ciupilan si a plecat în trombã. Întrebat primarul dacã nu-i este fricã de pixul lui Gologan, acesta a râs de s-a tãvãlit, spunând cã, din câte stie el, scula subprefectului ar fi rãmas fãrã pastã. “Vine acusi motiunea si o sã vedem la cine-i puterea!”, a mai spus edilul. Iatã, asadar, cum s-a consumat de Centenar, drama Statului Paralel, rãmas în orasul dintre vii, fãrã pastã la pix, dar si fãrã discurs rostit. Si când te gândesti cã i-l fãcuse “Veorica” si-l imprimase cu litere mari ca sã nu se încurce la citit.
