Cu totii trãim în aceastã Românie: România nevoilor, România celor plecati în strãinãtate pentru a munci, România traiului îngreunat de grija zilei de mâine. Suntem români si cunoastem foarte bine lipsurile acestei tãri. Cu toate acestea, în prezent, rar auzim amintindu-se de valorile nationale, rar mai vedem purtate straiele traditionale si rar mai auzim numele strãmosilor de seamã ce au clãdit aceastã natiune: stefan cel Mare, biruitorul din tinuturile Moldovei, Mihai Viteazul, cel care a sãdit sãmânta Unirii, Alexandru Ioan Cuza, domnitorul care ne-a adus împreunã, sustinut din culise de Elena Cuza, Carol I si Ferdinand I, sprijinit de Regina Maria si multi altii.
Marea Unire a adus laolaltã reprezentanti de seamã din tot tinutul carpato-danubiano-pontic, semn cã unirea a fost o dorintã colectivã: Episcopul Iuliu Hossu, Iuliu Maniu, maresal A. Averescu, Alexandru Marghiloman, Ion C. Inculet, Pantelimon Halippa, Octavian Goga, patriarhul Miron Cristea, Nicolae Titulescu, Gheorghe Magheru, Nicolae Bãlcescu, Costache Romanescu, Avram Iancu, Alecu Russo, Vasile Alecsandri, Costache Negri, Alexandru Papiu Ilarian, Ioan Acsente Sever, Simion Bãrnutiu, Iftimie Murgu, Andrei saguna, Cristian Tell, C.A. Rosetti, I. C. Brãtianu, Ioan Eliade Rãdulescu, George Baritiu, Constantin Prezan, preotul Nicolae Armãsescu, Vasile Goldis, Ioan Nistor, Tache Ionescu, preot Nicolae Balan, Silviu Dragomir, protopop Andrei Ghidiu, secretar eparhial Cornel Corneanu, episcopul Ioan I. Papp, Gheorghe Pop de Bãsesti, episcop Demetriu Radu, Nicolae Iorga, Alexandru Vaida-Voievod, mitropolitul Marii Uniri, Pimen Georgescu.
Dragi români, la fel cum s-au format alte tãri si România a fost rezultatul dorintelor din inimã ale unui popor ce în cuget si simtire a fost de sute de ani unul singur. Timpul a pierdut numãrãtoarea sacrificiilor fãcute de neamul nostru, sângele vãrsat de români pe câmpul de luptã, sudoarea tãranulului român în îngrijirea pãmântului-mamã, negocierile aprige, asemenei unor bãtãlii ale intelectualilor români pentru a ne apãra interesele. Din nefericire memoria noastrã pare cã le sterge cu buretele de îndatã ce s-au întâmplat.
Astãzi, 1 decembrie 2018, vrem sã fim vocea care hotãrât si tare vã povesteste despre România inimii, despre bãtrânii blânzi si întelepti, despre tinerii strãluciti, despre românii curajosi si optimisti dintre granitele tãrii, despre bucuria din fiecare zi de a lucra alãturi de oameni binevoitori si dedicati.
Sã trãiesti în România este ca si cum ai da examenul vietii în fiecare zi. Nimic nu este usor, însã noi avem convingerea cã asa cum se clãdeste spiritul românului, nici un alt popor nu va fi clãdit. Papa Ioan Paul al II-lea spunea cã aici este „Grãdina Maicii Domnului” si tindem sã-i dãm crezare. Fiind singurul popor latin de religie crestin-ortodoxã, sustinem cã modul în care a fost plãmãdit acest neam este cu totul si cu totul special. Suntem oameni cu inima deschisã, cu încredere în Dumnezeu. Am vrea sã ne amintim de vorbele Mântuitorului Iisus Hristos: „Sã iubesti pe aproapele tãu ca pe tine însuti”. Poate cã acest îndemn trebuie ascultat si urmat cu seamã de toti românii. În afarã de asta, îndemnãm pe toatã lumea sã nu îsi piardã speranta. Este timpul sã ducem mai departe lupta strãmosilor nostri, este timpul sã reaprindem sentimentele de mândrie deoarece sclipirea mintii nu ne lipseste. Este timpul sã actionãm împreunã si sã înãltãm acest popor pe culmea gloriei ce îi apartine.
Anul Centenarului ar trebui sã fie semnalul de alarmã pentru toti cei care simt româneste, ar trebui sã înfruntãm toate problemele si obstacolele si sã ne gândim la solutii împreunã. Nu degeaba s-a nãscut expresia „România dodoloatã” din glas de copil. Spiritul jucãus si plin de iubire pentru patrie este încã în noi.Trebuie doar sã îi dãm ascultare. Nu uitati nicio zi cã purtati în voi demnitatea si curajul a o sutã de ani!
Eu, presedintele Casei de Ajutor Reciproc a Pensionarilor „Elena Cuza”, vã spun cu mâna pe inimã cã mã numesc cu mândrie „Român”. Ziua de 1 Decembrie, mãrturisesc cu mâhnire, mã duce cu gândul la vorbele lui Mihai Eminescu despre România: „ Dacã fii tãi ar fi fost uniti totdeauna atunci si pãmântul tãu strãmosesc rãmânea unul si nedespãrtit. Dar veacuri de dezbinare neîntreruptã te-au dus la slãbiciune”. Dragi români, este timpul sã punem capãt dezbinãrii si conflictelor. Aduceti-vã aminte cã fiecare din noi, în adâncul inimii, nutreste de fapt acelasi ideal.
La multi ani România, „Tara mea de glorii, tara mea de dor”!