VIITORUL SUNÃ BINE… Avem viitor, asta este sigur, deoarece tinerii care sunt acum pe bãncile facultãtilor si ale liceelor din România, nu uitã cã sunt români! Dar nici nu iartã greselile generatiei … comuniste, neocomuniste, care aproape le-a distrus viitorul si visele de a avea o tarã. Pe e-mailul redactiei noastre a sosit un mesaj de la o elevã a Colegiului National „Gheorghe Rosca Codreanu” din Bârlad, care a dorit cu ocazia zilei de 1 Decembrie, în An Centenar, sã ne împãrtãseascã câteva gânduri.
Mirela Grigoras, fiicã a comunei Banca, elevã de 10 la Evaluarea Nationalã, a ales sã învete la Colegiul National „Gheorghe Rosca Codreanu” specialitatea Matematicã – Fizicã. Surprinzãtor, acum fiind în clasa a XI-a, îi place sã scrie si nu o face rãu de loc. Mirela a ales sã împãrtãseascã câteva gânduri despre Unire si viitorul tinerei generatii, astãzi de 1 Decembrie, când aniversãm în afarã de Ziua Nationalã a României, 100 de ani de la Marea Unire. Iatã mesajul tinerei de 17 ani, elevã eminentã si care iubeste Românie pentru cã este româncã!
<< Cu totii avem vagi idei despre ceea ce a însemnat, în principal, Marea Unire de la 1918, desi viata ne învatã zi de zi cã detaliile sunt cele care fac diferenta, cele care scriu istoria. Nu vreau sã plictisesc oamenii, sunt constientã cã multi dintre noi trãim într-o buclã si nu ne intereseazã decât propria persoanã, iar când vin în discutie teme istorice ne cam…plictisim. De aceea nu o sã fac din aceste rânduri numai o prezentare a detaliilor care au scris istoria, ci o prezentare a detaliilor care vor scrie istoria.În an centenar, cãutãm, în stânga si în dreapta, motive sã exprimãm cât mai tare si mai gãlãgios gloria eroilor cãzuti în rãzboiul de întregire prin mijloace lipsite de valoare. Cred cã cel mai important lucru si cel care ne-ar face strãmosii cu adevãrat mândrii este constientizarea faptului cã a existat o vreme când „unire” nu era doar un simplu cuvânt aruncat în vânt, o vreme când „unirea” era visul fiecãrui român, oriunde s-ar fi aflat el. Dorintã si îndârjire, am avut. Rãbdare si întelepciune, am avut. Am luptat pentru ceea ce ne-am dorit si desi pãrea imposibil, vocea românilor s-a auzit din estul pânã în vestul Europei. Nu ne-am multumit cu putin, din contrã, am obtinut ceea ce poate niciodatã nu o sã mai avem. Rectorul Universitãtii Babes-Bolyai, Aurel Pop, într-un documentar pe tema unirii centenare, sustinea cã România Mare nu va mai putea fi niciodatã la fel, împrejurãrile s-au schimbat, iar istoria nu se repetã. Filosoful antic Heraclit spunea cã nu ne putem scãlda de 2 ori în aceeasi apã. Eu consider cã atât timp cât avem curajul de a crede în propriile noastre dorinte si aspiratii, atât timp cât avem curajul de a da viatã viselor noastre, atât timp cât lucrãm împreunã, avem încredere si ne sustinem reciproc, putem aprinde scânteia, sau mai bine spus, reaprinde scânteia ce a luminat cândva asupra românilor si va lumina din nou, creînd o dorintã arzãtoare, chiar colectivã, de a aduce o schimbare în bine dulcei noastre Românii.>>, scrie Mirela Grigoras.
„Sã nu ne sabotãm singuri”
<<Acelasi Heraclit sustinea cã „singura trãsãturã constantã a acestei lumi si singura care desemneazã unitatea ei este schimbarea”. Nu este un lucru nou, cu totii am auzit sau chiar avem deviza aceasta: „schimbarea stã în mine”, „eu sunt schimbarea” , dar vreau sã vã pun o întrebare: câti dintre voi luati în considerare varianta de a pãrãsi tara în perioada urmãtoare, dacã nu ati fãcut-o deja? Nu vã întreb motivele, cred cã sunt evidente. Da, nu vãd ceva rãu în a pleca din tarã si a experimenta noi perspective ale vietii, de a învãta noi moduri de gândire, dar important este sã ne întoarcem si sã aplicãm ceea ce am învãtat acolo. Altfel ne sabotãm singuri rãdãcinile, pânã la urmã aici ne-am nãscut, aici strãmosii nostrii au luptat pentru pãmântul pe care cãlcãm noi acum, iar a renunta si a da bir cu fugitii, pentru cã asta ar însemna sã nu ne întoarcem în România, nu ne face români, iar a fi român nu e o rusine. Pentru aceia dintre voi care o sã rãmâneti sau ati rãmas în tarã, am doar un sfat: munciti, munciti cât de mult puteti, descoperiti-vã pasiunea si munciti, doar prin muncã vom putea sã ne împlinim dorintele si sã schimbãm ceva, sã facem ceva mai bun pentru tara aceasta, schimbarea vine prin noi si unirea, asa cum am vãzut, se construieste în fiecare zi cu fiecare dintre noi. E important sã realizãm acest lucru, iar istoria ne aratã în fiecare paginã a sa mii si mii de exemple de oameni care au plecat de la…nimic. Au avut doar un vis si au reusit sã schimbe lumea. În egalã mãsurã, femei care si-au cîstigat drepturile, dovedindu-si valoarea prin puterea de a lupta când barierele impuse societãtii erau vaste, cât si bãrbati care au înaintat pe câmpul de luptã, cîstigând, centimetru cu centimetru, România Mare.
Am promis cã nu o sã vã plictisesc, asa cã o sã conclud : poti sã nu ai nimic decât un vis si motivatie si poti schimba lumea, nu stã decât în alegerea ta. Revenind de la ideea de la care am plecat, sper ca v-am demonstrat ca schimbarea stã în noi, iar unirea, de asemenea, e în fiecare dintre noi. Poate nu v-am schimbat punctul de vedere, poate cã da. Recunosc sunt mai visãtoare de fel si cred în frumusetea acestui lucru si vã provoc, acum, înainte de 1 decembrie, demonstrati-mi contrariul, cã nu din închipuiri vine concretul.>>, a încheiat Mirela Grigoras.