Dorina Stoica o poetã din Bârlad se numãrã printre cîstigãtorii concursului „Pelerinii Luminii – 100 pentru Catedrala Nationalã”, organizat de „Ziarul Lumina” împreunã cu Sectorul Pelerinaje al Patriarhiei Române. Aceasta a avut privilegiul de a participa pe 25 noiembrie 2018 la sfintirea Catedralei Nationale, cel mai mare eveniment national bisericesc al acestui an. Poeta povesteste experienta trãitã la acest eveniment.
Pornitã la drum pe 24 noiembrie din Bârlad, într-o dimineatã umedã si rece de început de iarnã, dar cu multã cãldurã în inimã, am ajuns în jurul orei 13:30 la locul de întâlnire, pe esplanada din Dealul Patriarhiei, lângã turnul-clopotnitã. Pentru mine, acestea sunt locuri binecuvântate si bine cunoscute pentru cã, de 25 de ani, aproape an de an, în zilele de 24, 25 sau 26 octombrie urc „Golgota Bucurestiului”, împreunã cu miile de pelerini pas cu pas, cu rãbdare, credintã si evlavie la Sfântul Dimitrie cel Nou, pentru a mã închina la sfintele sale moaste. M-am oprit lângã grupul de pelerini veniti de prin toate colturile tãrii, bãrbati si femei de vârste diferite, unii destul de înaintati în vârstã. În scurt timp, între noi s-au înfiripat discutii amicale, ca si cum ne-am fi cunoscut de o viatã! Un grup de oameni diferiti, având în comun credinta ortodoxã, dragostea pentru bisericã, interesul pentru „Ziarul Lumina” si, desigur, nerãbdarea de a fi pãrtasi la marele eveniment din 25 noiembrie. De aici am fost preluati de un autocar si condusi la Centrul cultural-misionar „Familia” din orasul Pantelimon si cazati în conditii excelente. Am beneficiat de servicii ireprosabile si multã amabilitate din partea personalului pe toatã perioada sederii. La ora 7.00 dimineata, ne-am îmbarcat în autocar. Desi aveam fiecare asupra noastrã „Documentul de acces” în zona A, sectiunea 5, si esarfele aurii cu însemnele Patriarhiei Române si ale Centrului de pelerinaje (Centenar 1918-2018), pãrintele care ne însotea ne-a pregãtit sufleteste pentru eventuale situatii neprevãzute ce ar fi putut sã aparã si ne-am rugat împreunã.
„Am trãit sentimente, aproape imposibil de redat în cuvinte”
Grupuri, grupuri de pelerini, fluturând steaguri tricolore, îmbrãcati în portul zonei de unde veneau, se îndreptau în pas grãbit spre Marea Catedralã ce avea sã fie în curând sfintitã! Emotia crestea cu fiecare pas si a atins cote înalte când am pãsit pe prima treaptã spre monumentalele usi de la intrare. Coplesitoare impresia de mãretie ce stârneste admiratie pentru o asa lucrare! Aici am retrãit o senzatie aproape imposibil de redat în cuvinte… Am mai avut parte de asa trãire în 2011, când am intrat pentru prima oarã în Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim! Bucuria de a fi în acest loc, de a fi român si ortodox, mândria de a fi martorul unei realizãri mãrete, într-o etapã istoricã nu tocmai favorabilã, emotia participãrii la Sfintirea Catedralei Nationale ce s-a ridicat ca într-o poveste, în mod minunat, în timp atât de scurt, apoi la Sfânta Liturghie, dar si intrarea în Sfântul Altar si închinarea la moastele Sfântului Andrei si ale Sfintei Ecaterina m-au marcat iremediabil si profund.
Desi a fost frig, orele, nu putine, au trecut una dupã alta pe nesimtite. Am iesit din catedralã cu micile, dar nepretuitele daruri oferite fiecãrui pelerin, trecând si închinându-ne prin Sfântul Altar, aproape de ora 16:00. Dar nu am simtit nici foame, nici sete, nici frig si nici obosealã, ci doar o nesfârsitã si blândã bucurie si împlinire. La ora 17.00, dupã masa festivã, oferitã de gazde, pãrintele consilier patriarhal Nicolae Dascãlu ne-a înmânat fiecãruia daruri si câte o diplomã care a marcat participarea noastrã la sfintirea catedralei, prin care Preafericitul Pãrinte Patriarh Daniel ne-a binecuvântat! 25 noiembrie 2018 va rãmâne o zi memorabilã a vietii mele si aduc multumire lui Dumnezeu pentru cã am trãit-o si „Ziarului Lumina” cã ne-a oferit aceastã sansã! Am adãugat încã douã versuri la rugãciunea mea simplã de multumire pe care o rostesc de ani buni în fiecare dimineatã, în fiecare searã, cu recunostintã si cu dragoste pentru toate binefacerile primite de la Dumnezeu, uneori meritate, dar de cele mai multe ori nemeritate: „Îti multumesc, Doamne, pentru Catedrala Neamului Românesc/ Îti multumesc pentru cã mi-a fost datã aceastã zi s-o trãiesc!”
(Material preluat din Ziarul „Lumina”, scris de poeta bârlãdeancã Dorina Stoica)