Doamne, Doamne, ce mâncãtorie este pentru scaunele de sefi de la jandarmi… Cicã proaspãtul sef, onorabilul Pãvãloaia, a fost mâncat la greu de fund de unii colegi, care ar fi dorit sã-l scoatã la pensie fortat. Cum? Simplu. Cicã seful jandarmilor vasluieni ar fi suferit un atac cerebral, iar oamenii “de bine” din subordinea sa au reclamat la Bucuresti cã seful nu se mai poate prezenta la concurs, cã ar fi bolnav si nu poate lua decizii. Asa cã dom’colonel a tot fost plimbat pe la comisii medicale, pânã ce a primit “apt pentru concurs”. Acu’, faza nasoalã este cã Pãvãloaia a iesit sef plin, iar cârcotasii cam tremurã.
Umblã vorba prin târg cã unii indivizi, un fel de agenti de vânzãri, umblã de zor prin judet în numele unei companii cunoscute si fac tot felul de contracte dubioase. Chipurile, de contractele smechere beneficiazã niste bãieti italieni, cu business-uri gazoase. Cei care plâng de zor, în acest caz, sunt sãrmanii pensionari, care s-au trezit acasã cu facturi uriase la utilitãti. Dosarul e la Politie, iar agentii de vânzãri sunt în corzi, asteptând sã le vinã rândul la dat cu subsemnatul. Cicã faza asta se petrece si prin tara spaghetelor, deci cum vine faza cu coruptia?
Mãi, sã fie, cicã unii bãieti de la Fisc i-au pus gânduri nasoale tinerelului Tudorel si îi cer acum un mizilic de impozit restant, o datorie de numai 300.000 de lei. Serios? De unde atâtia bani? S-ar pãrea cã fiul sefului dã judet, ajuns mare secretar de stat, ar fi avut ceva business-uri mari pe firmulita sa, iar de acolo se trag si miliardele de la buget, neplãtite. O fi povestea cu pãmânturile lui Pongo, oare?
Cel mai fidel om al Statului Paralel
Mircea Gologan nu se dezminte. La Topul Firmelor, desi era asezat la masa cu ambasadori, s-a sutit la o altã masã, cea a bãietilor cu ochi albastri. Acolo a simtit omul cã e “compatibil”. O sã aibã în curând nevoie de ei, fiindcã la câte trãsnãi face la Prefecturã, cu suspendãri din oficiu ale unor consilieri, nu mai face multi purici pe acolo. Si o sã vinã vremea sã aibã un serviciu sigur. La Gardã, nici dacã se mai naste o datã, nu-l mai primesc ãia înapoi.
