DEBUT LITERAR …Olimpicul Dragos Obreja din Bârlad, student acum al Facultãtii de Sociologie din cadrul Universitãtii din Bucuresti îsi face debutul în literaturã. Peste câteva sãptãmâni va vedea lumina tiparului „Dilemele tristetii”, roman care a „speriat” editura cu dimensiunile lui! Autorul a promis cã va face lansarea romanului pânã la sfârstul acestui an, la Bârlad, având alãturi cotidianul nostru.
Bârlãdeanul Dragos Obreja a fost mândria Bârladului în anul 2016, când s-a întors cu locul III de la olimpiada pe tarã la Stiinte Socio-Umane. Era atunci elev în clasa a XII-a, la Colegiului Codreanu. La Facultate, bârlãdeanul nostru i-a uimit pe profesori cu ambitia sau, dar mai ales cu capacitatea uriasã de a acumula informatii noi. Primul an l-a finalizat cu media generalã 10 si a aplicat pentru o Bursã Erasmus +, fiind al doilea acceptat pe Universitate. Acum, Dragos îsi va face debutul în literaturã, cu romanul „Dilemele tãcerii”. Iatã ce spune acesta despre cartea sa de 110.000 de cuvinte: „Întotdeauna am fost copilul acela mai ciudat din familie. În orice caz, nu cã acum as fi mai putin ciudat, însã sunt, dupã toate semnele, mai putin copil. Oricum, orice ciudãtenie se concretizeazã în ceva, mai devreme sau mai târziu. În cazul meu, anumite idei s-au cuibãrit în mintea mea si nu au mai plecat decât dupã ce s-au asigurat cã le voi asterne în scris. Am fãcut asta, si nu mã asteptam sã ajung la o dimensiune de peste 110.000 cuvinte! Am aflat cã dimensiunile romanului meu depãsesc standardele classy (de 60-80 000 cuvinte) abia când m-a anuntat doamna editor, Daniela Toma. În orice caz, nu aveam ce continut sã mai elimin, fiindcã as simti cã izgonesc idei vitale. Asta si din pricina faptului cã sunt un mic debutant, cel mai probabil. Agatha Christie obisnuia sã culeagã cele mai strasnice idei de roman în timp ce spãla vase. Ei bine, când spãlatul vaselor nu e un mare hobby personal, e clar cã trebuie sã-ti faci rost de idei de altundeva. Într-un mediu în care ne gândim în permanentã cum sã ne formulãm argumentele si contraargumentele, în loc de a-l asculta cum se cuvine pe interlocutor, cred cã se impune a învãta cum sã ascultãm. Fac referire, desigur, la ascultarea autenticã, pentru cã dacã pur si simplu taci în timp ce vorbeste celãlalt nu înseamnã cã îl asculti, ceea ce prea bine stiti si dvs. În acest sens a luat nastere volumul de fatã”.
Autorul, despre subiectul primului sãu roman…
POVESTE…„Într-un sat moldovean aparent uitat de lume, întâmplãrile prind viatã prin ochii a douã personaje-cheie: Lucas, un bãiat de sapte ani, dornic sã audã cât mai multe si bunicul sãu, pentru care povestirea a rãmas acelasi punct forte. Ce a însemnat trecutul si cum se reflectã el în viata satului de astãzi? Cum a schimbat comunismul oamenii, din ochii unui bãtrân care si-a dorit sã iasã din multime? La astfel de întrebãri si la altele aflã micul Lucas rãspunsurile. Totusi, prin spiritul sãu de observatie aparent pueril, tânãrul simte o tensiune evidentã în casa bunicilor sãi: acesti bunici, cãsãtoriti de peste cinci decenii, abia îsi mai vorbesc. Lucas simte cã este datoria lui sã elucideze acest mister, toatã aceastã provocare stârnindu-i atentia si totodatã scepticismul cu privire la orice informatie receptatã. Dacã meritã efortul, acest rãspuns îl poate oferi numai Lucas Avidescu. Odatã cu cresterea si maturizarea sa, tânãrul întâlneste persoane care au avut un impact sugestiv în cadrul familiei sale, fãrã ca el sã stie. În ce mãsurã va fi marcat Lucas de toate aceste întâlniri? Ceea ce va învãta tânãrul gânditor, acum asistent universitar, are sã-i schimbe în mod radical cursul vietii. Dincolo de aceastã luptã anticomunistã, unde multe au fost familiile românesti si neromânesti care au urmat aceastã cale, se întâmplã ceva suspect între Tudor si Maria Teodorescu, bunicii lui Lucas. Care pot fi cauzele atitudinii sceptice, reci dintre cei doi? Poate fi vorba de o serie de lucruri nespuse la timp, care au degradat treptat relatia celor doi, sau asta e doar ceea ce observã Lucas?” scrie Dragos despre romanul aflat la editurã si care va vedea lumina tiparului pânã la finele acestei luni
Lucas, un personaj cu multe dileme
ÎNTREBÃRI…Iatã cum îsi încheie Dragos prezentarea romanului sãu: „Oare va gãsi sau nu rãspuns la întrebãrile sale Lucas? Cred cã ar fi unul personal în cazul fiecãruia dintre voi, motiv pentru care las la latitudinea cititorului anumite rãspunsuri, întrucât nu mi se pare corect sã induc cititorilor propriile idei.” Autorul se refera probabil la partea centralã a actiunii din romanul sãu, un noian de întrebãri, pe care o prezintã pe scurt: „Din moment ce moartea nu a ratat niciodatã pe nimeni, bunicul lui Lucas pierde si el lupta cu viata, învãluind existenta viitoare a familiei într-un si mai mare mister. De ce se schimbã atitudinea celorlalti abia dupã moartea bunicului? De ce apar acum anumite scuze din partea vecinilor? Este diagnosticul medicilor unul corect? Lucas, odatã cu cresterea în vârstã, devine din ce în ce mai preocupat de aceastã chestiune. Pe lângã asta, Lucas mai observã cã povestirile bunicului sãu nu au avut nicidecum un rol întâmplãtor, toate aceste parcã anuntînd ceva. Fiind un individ centrat pe trecut, acesta nu îsi va putea uita bunicul, observând abia ulterior câte similitudini existã între ei. De asemenea, Ema, tânãra blondã pe care Lucas o stie încã din copilãrie, îl ajutã în lãmurirea acestui mister; mister puternic înrãdãcinat în mintea protagonistului, din pricina unui trecut ce nu va putea fi izgonit vreodatã” îsi închide povestea Dragos, despre subiectul romanului sãu.
