SENTIMENTE… „Din fiecare moarte trebuie sã învãtãm ceva. Dacã cineva drag ne moare si noi n-am înteles nimic din asta, abia atunci este cel mai trist”! Aceste fraze au fost cuprinse într-unul din multele mesaje, pe care moartea bãiatului de numai 15 ani, Stefan Filote, elev al Colegiului Agricol „Dimitrie Cantemir” Husi, le-a generat în mediul virtual. Semnatarul sãu, „Profesorul”, a atras atentia celor care l-au cunoscut pe Stefan, sã lase deoparte teribilismul vârstei si sã pretuiascã viata, minut cu minut, dar în simplitatea ei, nu prin fapte nechibzuite. „Încã ai luptat pentru o micã sperantã, pe care poate nu multi ti-o dãdeau, ai luptat pânã în ultima clipã, ai luptat pentru noi toti si prin asta îti suntem datori.. Ai fost si vei rãmâne eroul nostru si un exemplu pentru multi dintre noi”, a scris Diana Osman.
Cuvintele unui profesor, marcat de moartea prematurã a lui Stefan Filote, copilul de 15 ani, originar din comuna Hoceni, rãpus de o boalã nemiloasã, au reusit sã pãtrundã în sufletele multor adolescenti, care au reactionat la sfaturile dascãlului. Aceste mesaje meritã promovate, cãci în ele se adãposteste un adevãr dureros, au scris colegii bãiatului. „S-a stins acest copil, iar eu am aflat printre ultimii. Câteva lacrimi au început sã curgã repede pe obraji, de parcã le ia cineva la goanã. Eu sunt la mijlocul vietii si încã nu am înteles de ce mor copiii. Mi-a spus un preot, pe care l-am întrebat „De ce mor, pãrinte, copiii?”, cã, de fapt, fiecare moarte pe care o privim este o lectie. Din fiecare moarte trebuie sã învãtãm ceva. Dacã cineva drag ne moare si noi n-am înteles nimic din asta, abia atunci este cel mai trist. Ar trebui sã întelegem mai întâi, rostul vietii. Putinul care ne este dat. Sã învãtãm lectia luptei pentru viatã. Pentru cã acest copil frumos, Stefan, a luptat cu pretul chinului, ca sã câstige secunde din viatã. Noi, ceilalti, de vârsta lui sau mai mari, întelegem oare cum este sã te lupti pentru câteva secunde în plus de viatã? Noi ne credem nemuritori, în fiecare zi în care consumãm ce nu trebuie, bem, fumãm, ba luãm si alte otrãvuri, crezându-ne tari, mari, nemuritori, „smecheri”. Dar asemenea momente, o asemenea moarte, ne readuce la adevãr. Când un copil atât de bun si de cuminte moare, moartea lui a vrut sã ne învete sã pretuim viata. Eu asta cred. As vrea ca, în fiecare zi când ajung la liceu, sã nu mai vãd copii fumând sau bând, pentru cã tigãrile si bãutura le fac rãu. As vrea sã vãd fiecare copil în clasã, trãindu-si vremea învãtãturii cu zâmbetul pe buze. As vrea sã vãd niste eroi care luptã pentru viata lor, asa cum acest copil cuminte si bun, Stefan Filote, a luptat cu toate puterile pentru viata lui. El poate nu a reusit sã învingã, dar voi, dragii mei, trebuie sã reusiti! Pentru el, pentru sufletul lui, arãtati cã pretuiti viata, cã pretuiti secundele pe care le aveti si sãnãtatea pe care vouã destinul v-a dat-o! Fiti puternici si duceti mai departe lupta pentru o viatã împlinitã, pentru o viatã sãnãtoasã, asa cum acest copil cuminte si bun nu a reusit sã o facã, pentru cã o boalã cumplitã l-a secerat. V-as scrie mai mult, dar câteva lacrimi se grãbesc iarãsi, nu stiu unde. Fiti buni, fiti puternici, dragi copii, dragi tineri, si luptati pentru ca viata voastrã sã fie un exemplu pentru cei din jur. Am încredere în voi. Au trecut zilele de la acest tragic moment, dar pe mine încã mã doar sufletul”, a scris profesorul.
„Au fost zile si nopti în care mã rugam sã reusesti, sã învingi boala si sã te faci bine, sã vii la noi, pentru cã asta asteptai nerãbdãtor.. Încã nu-mi vine sã cred cã ai plecat de lângã noi, Stefãnut. Ieri a fost cea mai tristã zi din viata mea, te-am condus pe ultimul drum.. De ce ai ales sã mã lasi doar cu amintirile pe care deja le avem împreunã si nu ai preferat sã ne mai facem si altele noi? Numãram zilele împreunã pânã la revedere… Dar nu credeam cã pânã la o astfel de revedere. Mi-ai lãsat sufletul plin de durere. Pe veșnicie ti-ai ocupat un loc în inima mea. Când am fost la tine, nu ai vrut sã-mi spui nimic, nu ai vrut sã-mi mai spui mãcar o datã cã sunt sora ta si cã mã iubesti.. Doar tãceai de parcã te-ai fi supãrat pe mine si pe restul prietenilor. Ar fi trebuit sã mã primesti cu un zâmbet cald, ca acel zambet plin de optimism pe care nu-l voi putea uita niciodatã, cu fericire în ochi si cu o îmbrãtisare caldã, ca ultima pe care mi-ai oferit-o.. dar nu…în locul ãsta am vãzut cea mai tristã imagine. O imagine pe care nu as fi crezut niciodatã cã o voi vedea. Încã ai luptat pentru o micã sperantã pe care poate nu mulți ți-o dãdeau, ai luptat pânã în ultima clipã, ai luptat pentru noi toti si prin asta îti suntem datori.. Ai fost si vei rãmâne eroul nostru si un exemplu pentru multi dintre noi.. Nimic nu este întâmplãtor, dar a fost si este prea devreme pentru tine, Stefãnut! Tu esti cel mai frumos înger din rai”, a scris Diana Osman. De reamintit cã Stefan Filote, în vârstã de 15 ani, a fost elev al Colegiului Agricol „Dimitrie Cantemir”, iar în urmã cu ceva timp, a fost diagnosticat cu o afectiune îngrozitoare. Familia a fãcut tot posibilul ca bãiatul sã ajungã în Germania, la tratament, însã, din pãcate, dupã o luptã teribilã de câteva luni, sperantele s-au nãruit. În urmã cu o sãptãmânã, bãiatul a fost adus în tarã si înmormântat, însã moartea lui a produs un ecou plin de tristete, nu doar în rândul colegilor sãi, dar si al profesorilor.
