MISTER NEELUCIDAT LA HUSI
CAZ NEREZOLVAT…S-au împlinit 18 ani de la comiterea crimei de la Muzeul din Husi. Strangulatã cu cablul unui casetofon, chiar în biroul de la demisolul Muzeului, directoarea Violeta Veturia Teodoru Bazarciuc a dus cu ea în mormânt secretul acestui asasinat, în fata cãruia anchetatorii au dat… chix. Desi s-a tot spus, inclusiv în ultimii 2 – 3 ani, cã la dosarul acestui omor cu autor necunoscut se lucreazã din greu, ba chiar existã si un cerc de suspecti, pe 13 octombrie s-au împlinit, totusi, 18 ani, fãrã vreun semn cã procurorii ar fi pe urmele criminalului. Între timp, cei care au cunoscut-o pe directoarea Muzeului din Husi, îsi amintesc de ea, ca de un om cu un sãnãtos simt al umorului, generoasã si cu o pasiune teribilã pentru cercetare arheologicã. O fotografie ineditã, realizatã chiar în momentul în care Violeta Veturia Teodoru Bazarciuc a fãcut celebra descoperire a comorii de la Bunesti-Averesti, cu fabuloasa diademã princiarã geto-dacicã, iese acum la ivealã. “Eu sunt acel copil. Eram acolo. În ziua aceea m-am dus sã ajut. Am avut noroc si exact atunci a fost descoperitã diadema”, spune primarul Vasile Taragan, arãtând cu degetul spre poza alb-negru, pe care o tine în biroul de la Primãrie.
Dacã nici dupã 18 ani, anchetatorii din dosarul crimei de la Muzeu, nu au reusit sã dea de urma autorului faptei, atunci sperantele sunt cu fiecare zi care trece mai putine. “Probele s-au distrus, ce probe sã mai aibã ei acum?! O fi murit si asasinul, cãci, acolo unde nu pedepseste legea, pedepseste Dumnezeu. Sau poate e liber, iar atunci trebuie gãsit. Eu nu mai sper. Vreun an, doi am sperat. Acum nu. Atunci am fost întrebati de Politie, si eu si fosta sotie, care era prietenã bunã cu Violeta. Multi au fost întrebati si cu întrebãrile am rãmas”, spune inginerul Aurel Popa, unul dintre colaboratorii Violetei Veturia Bazarciuc. Anchetatorii au sustinut în ultimii ani cã dosarul a rãmas deschis si se lucreazã. Rezultatele trebuie asteptate, asadar. Între timp, s-au fãcut 18 ani de când crima a rãmas cu autor necunoscut. Muzeograful Paul Salomeea a repetat zadarnic, pentru cei care l-au întrebat, cum a gãsit-o moartã pe directoare. A vorbit despre faptul cã el a venit în jurul orei 8,00, a zãrit usile întredeschise, inclusiv la biroul ei. Când a mers, a vãzut-o moartã, lângã un fiset de fier. Avea sânge la gurã. A chemat Ambulanta de peste drum, dar echipajul nu a mai avut ce face. În Muzeu nu se furase, totusi, nimic, semn cã nu jaful era mobilul crimei. Nu avea dusmani, cu colegii se întelegea bine si era în pragul pensionãrii. Anchetatorii l-au luat la întrebãri tot pe Salomeea, iar omul spune cã a intuit cã vor sã-l scoatã asasin. L-au lãsat în pace, pânã la urmã. De atunci, nici mãcar bãnuieli asupra criminalului nu au mai apãrut în spatiu public. Doar câteva povesti cu racheti rusi, veniti dupã diadema princiarã geto-dacicã. Problema este cã diadema era de multã vreme la Muzeul Judetean, ceea ce înlãturã si aceastã posibilã pistã.
Primarul Taragan de la Bunesti Averesti, pãrtas la descoperirea diademei princiare
Primarul de la Bunesti Averesti, Vasile Taragan, sustine cã a fost unul din norocosii care, nu doar cã a mers sã o ajute pe directoarea Muzeului la sãpãturile arheologice de pe raza comunei, dar, copil fiind, s-a nimerit alãturi de ea, exact în ziua în care a fãcut cea mai importantã descoperire arheologicã din zonã. “În ziua aceea m-am dus sã ajut la sãpãturi. Doamna Bazarciuc era o femeie foarte cumsecade, muncitoare si fãcea glume mereu. Era un om bun, pasionat de arheologie. De atunci, am aceastã pozã. Eu sunt aici, iar aceasta, cu pãlãrie este doamna Bazarciuc. E o amintire importantã pentru mine. Nu în fiecare zi ai prilejul sã vezi cu ochii tãi cum iese din pãmânt o comoarã adevãratã, nu povesti. Diadema era superbã. Munca de arheolog a doamnei director era încununatã. Eu eram doar un copil pe vremea aceea, dar am înteles importanta momentului”, spune primarul Vasile Taragan.
Realizãrile directoarei ucise, de neuitat pentru colegii muzeografi!
“Muzeografa Violeta Veturia Bazarciuc-Teodoru a plecat brusc, de neînteles cum, într-o zi de toamnã, nedrept de frumoasã, dintr-un anotimp care îi plãcea atât de mult, într-o lume a tãcerii si linistii. Boala nemiloasã care o chinuise în ultimii ani a culminat cu un miselesc asasinat, cãreia i-a cãzut victimã. Teodoru Violeta Veturia s-a nãscut la data de 17 martie 1945, în localitatea Costesti, judetul Vaslui. În anul 1962 a absolvit Liceul „M. Kogãlniceanu” din Vaslui, sectia Umanã (media generalã 8,43) si în anul 1968, a absolvit Facultatea de Istorie a Universitãtii „Al.I. Cuza” Iasi (diplomã de licentã în Istorie), specialitatea „Istoria României” (media 9,00). A fost repartizatã la Muzeul Municipal Husi, ca muzeografã, iar din anul 1982 a devenit directoare a Muzeului. (…) Arheolog pasionat, în ultimele decenii de viatã s-a dedicat în întregime, cu toatã energia si pasiunea, cercetãrii cetãtii geto-dacice de la Bunesti, „Dealul Bobului”, corn. Bunesti-Averesti, judetul Vaslui. Investigarea cetãtii, începutã în 1979 s-a soldat cu descoperiri deosebite pentru civilizatia geto-dacicã. Tezaurele de obiecte de podoabã: brãtãri, argint si bronz, fibule de diferite tipuri, mãrgele, pandantive, verigi si nu în cele din urmã diadema de aur. Publicarea acestora, precum si a altor categorii de piese descoperite în cetate – unelte, ceramicã, au contribut la cunoasterea nivelului civilizatiei geto-dacice în perioada Latene timpurie. Rezultatele cercetãrilor de la Bunesti-Averesti au fost prezentate si în strãinãtate, V.V. Bazarciuc beneficiind de o bursã de studiu în Italia. Activitatea stiintificã, bazatã pe descoperirile de la Bunesti, a fost continuatã într-o dimensiune sporitã prin teza de doctorat „Obiecte de podoabã în cetãtile si asezãrile geto-dacice est-carpatice”, din pãcate moartea prematurã împiedicând-o pe V. V. Bazarciuc-Teodoru sã sustinã teza. Manuscrisul redactat rãmâne posteritãtii, pentru publicare. Modestia, un stil direct, dublat de un sãnãtos simt al umorului, generozitatea si puterea de muncã au fãcut din Violeta Veturia-Bazarciuc Teodoru un coleg îndrãgit si respectat în lumea restrânsã a arheologilor. A fost rãsplãtitã pentru activitatea ei cu ordinul „Meritul Cultural” cl. a IV-a si „Meritul cultural” cl. a U-a. Trecerea sa în nefiintã constituie o grea si dureroasã pierdere pentru toti cei care au cunoscut-o si apreciat-o, rãmânând ca o datorie a noastrã publicarea manuscriselor ei inedite”, a scris, în memoria Violetei Veturia Teodoru Bazarciuc, Dr. Tamilia Erlena Marin, unul dintre muzeografii reputati, din zona Moldovei.
