PATRONUL CASELOR…Sfântul Dimitrie cel Nou este patronul caselor, pe care le protejeazã de pagubã, de furtuni si de furia animalelor sãlbatice. Nãscut în secolul al XIII-lea, la sudul Dunãrii, în satul Basarabi, Sfântul Dimitrie cel Nou este sãrbãtorit de credinciosi pe 27 octombrie.
Sfântul Dumitru Basarabov este prezent în prim-planul stemei întrucât este patronul orasului Bucuresti. Numele lui a rãmas legat de Capitalã întrucât moastele lui au fost aduse aici de cãtre un general rus, care a dispus trimiterea lor în Rusia. Dupã ce cortegiul a ajuns în Bucuresti, un negustor bogat cu numele Hagi Dimitrie si mitropolitul Grigorie II al Tãrii Românesti l-au rugat pe general sã le lase Mitropoliei, ca o mângâiere pentru pagubele materiale si suferintele îndurate de români în cursul rãzboiului ruso-turc. Cererea a fost ascultatã si moastele au fost asezate în catedrala mitropolitanã din Bucuresti, în iulie 1774. În anul 1918, când Bucurestiul era ocupat de trupele germane, mai multi soldati bulgari au pãtruns pe furis în catedralã, au luat racla cu Sfintele Moaste si, urcându-le într-o masinã, au pornit spre Dunãre, spre a le duce în Bulgaria. Sfântul nu a vrut însã sã plece din Bucuresti, deoarece, în noaptea cu pricina si a douã zi, tot orasul a fost cuprins de o ceatã deasã si nefireascã. Nemaigãsind drumul, soldatii bulgari s-au chinuit ore întregi sã iasã din oras, iar masina s-a defectat. Iesind din oras foarte târziu, acestia au fost prinsi din urmã, în dreptul localitãtii Cãlugãreni. Pelerinajul care a urmat întoarcerii Sfintelor Moaste a durat aproape o lunã.
Minunile Sf. Dimitrie cel Nou
Una dintre primele minuni sãvârsite de Sfântul Dimitrie Basarabov asupra orasului Bucuresti a fost izbãvirea acestuia de o cumplitã epidemie de ciumã. În anul 1814, în vremea domnitorului Caragea, orasul a fost cuprins de o epidemie de ciumã. Pentru cã ciuma fãcea tot mai multe victime, la cererea domnitorului, cãlugãrii de la Catedrala au luat Moastele Sfântului Dimitrie si le-au scos în procesiune, ocolind orasul si fãcând rugãciuni cãtre sfânt, pentru izbãvirea de ciumã. Începând din acea zi, ciuma a încetat sã mai facã noi victime. Pentru multele sale binefaceri, Sfântul Dimitrie Basarabov a fost declarat Ocrotitorul Bucurestiului si al Tãrii Românesti. În sedintele dintre anii 1950-1955, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotãrât generalizarea cultului sãu în toatã tarã. Sute de mii de pelerini trec anual pe la raclã lui pentru a-i sãrutã mâna si a-i cere mijlocirea în fatã lui Dumnezeu.
Traditii si obiceiuri
Tinerii adunau din timp, pe înãltimile din jurul satelor, grãmezi de lemne si de cetinã uscatã, în mijlocul cãrora înfigeau un brad verde, reprezentare fitomorfã a lui Sâmedru. Focul era aprins în noaptea premergãtoare sãrbãtorii si era întretinut cu lemne uscate, paie si resturile rãmase de la melitatul cânepii. În jurul lui se mâncau ofrandele aduse de femeile vãduve, se bea si se petrecea toatã noaptea. Dimineatã, la plecarea spre sat, flãcãii luau cîtiva tãciuni aprinsi cu care, odatã ajunsi acasã, afumau gospodãria si pomii din livada. Fiind un important stâlp calendaristic, sãrbãtoarea concentra numeroase acte ritualice cu caracter apotropaic, de purificare si de divinatie precum si practici de pomenire a mortilor si de pronosticare meteorologicã. Ciobanii îsi aruncau cojoacele în mijlocul târlei, pentru a proba cum va fi iarnã. Dacã pe cojoc se aseza o oaie albã se considerã cã iama va fi lungã si asprã iar dacã se aseza o oaie neagrã se preconiza cã iarnã va fi blândã.
