REVENIRE…Actrita Maria Salcã, provenitã dintr-o familie de actori bârlãdeni, se reîntoarce pentru a juca acasã, acolo unde fratele si mama sa încã fac aceastã meserie cu multã dedicatie. Fiica cea micã a regretatului actor al teatrului bârlãdean, Simon Salcã, Maria a absolvit în anul 2008 la Universitatea din Craiova, Departamentul de Teatru. De atunci a colaborat cu mai multe teatre din tarã, iar în prezent face parte din echipa de actori ai Teatrului “Aureliu Manea” din Turda. Ea va reveni în orasul natal, pe 12 octombrie, cu spectacolul “Ultima haltã în paradis”, de Valentin Nicolau, jucat de actorii teatrului turdean, la care sunt asteptati iubitorii Thaliei din Bârlad.
Teatrul turdean, care se aflã într-un turneu national, va ajunge si la Teatrul “Victor Ion Popa” din Bârlad, pe data de 12 octombrie 2018, ora 19.00. Maria Salcã împreunã cu colegii ei, vor prezenta o supercomedie pentru publicul iubitor de teatru. Este vorba despre spectacolul “Ultima haltã în paradis”, de Valentin Nicolau, în regia lui Andrei Mihalache. Ultima oprire în statia iubirii si o încercare de a da mai departe secretele unui Don Juan aflat pe patul de spital, cãtre un Ionel lipsit de experientã. “Dansul dragostei este ca o partidã de sah”, spune personajul lui Miticã. “Greu de stabilit ce este dragostea: artã, meserie sau rãzboi? …Sau toate trei la un loc? … Orice ar fi, necesitã disciplinã, talent si putere de muncã. ….Dacã vorbim despre „arta rãzboiului”, de ce n-ar exista si ARTA IUBIRII? ….” spune si regizorul Andrei Mihalache. Asadar, nu ratati un spectacol ce vã va bucura pentru întreaga sãptãmânã, si haideti sã fim alãturi de actorii turdeni si de bârlãdeanca Maria Salcã, o actritã foarte talentatã ce meritã aplaudatã de locuitorii orasului sãu natal.
Despre piesa „Ultima haltã în paradis” a lui Valentin Nicolau (1960-2015)
“Piesa este o originalã aducere a mitului lui Don Juan pe cheiul Dâmbovitei, unde acesta ia numele lui Miticã si câte ceva din obiceiurile locului, iar personajul neaos, legendar si el, are o frumoasã deschidere filozoficã. E metafora unui sfârsit obosit, fiindcã Mitica trãieste aici amintirea gloriei sale, dar si a unui alt început, prin transferarea cu stoicism a experientelor sale unui viitor posibil discipol. Acest Sganarel original, care-l însoteste aici pe Don Juan – Miticã, e un Ionel oarecare, dornic sã deprindã tehnica de cuceritor a maestrului si ceva din reteta succeselor lui. Ritualul initierii în dragoste devine astfel o emotionantã lectie despre si pentru viatã, pe care bãtrânul i-o transmite tânãrului odatã cu neobisnuita sa energie vitalã. Dincolo de inedita portretizare a celor doi, pendularea între comic si tragic e o mizã importantã a textului. Umorul si veselia cu care Miticã si Ionel trãiesc în imaginatie pasionante aventuri amoroase au în permanentã umbrele unei tragice amãgiri. Dar dacã viata e o plãcutã amãgire, moartea care-i dã târcoale bãtrânului Don Juan e cumplit de realã.”, scrie Doina Papp, critic de artã, la premiera piesei lui Valentin Nicolau.
