GRESELI…Pe 5 octombrie, de Ziua Mondialã a Educatiei, curtile celor mai multe unitãti de învãtãmânt din Vaslui au devenit neîncãpãtoare, elevii si cadrele didactice desfãsurând activitãti diverse pentru a celebra aceastã zi. Dacã pentru copii a fost o zi a bucuriei, programul lor fiind unul deosebit, încãrcat cu activitãti artistice, culturale etc., reprezentantii sindicatelor au profitat de aceastã ocazie pentru a lansa mesaje dure cu privire la situatia actualã din învãtãmânt. Investitiile scãzute, salariile complet nemotivante pentru cadrele didactice, unitãtile de învãtãmânt din care lipsesc internetul, calculatoarele sau metodele moderne de predare, programele scolare învechite si neadaptate cerintelor de pe piata muncii, clasele suprapopulate – sunt doar câteva dintre aspectele reclamate.
Liderul Federatiei Sindicatelor Libere din Învãtãmânt a criticat modul în care a fost condus pânã acum sistemul educational. „Educatia înseamnã evolutie. Educatia însemnã valori. Educatia înseamnã speranta într-un viitor pe care cu greu îl putem descifra în vremuri tulburi. Educatia înseamnã sã vrei, sã faci, sã dai mai departe. În anul Centenarului Marii Uniri, un an cu o însemnãtate puternicã pentru ceea ce înseamnã constructia statului modern, educatia trebuie sã urce pe podiumul prioritãtilor care au stat la baza constituirii României. Cei care au transformat idealul într-o luptã a unei întregi natiuni au fost intelectualii si elitele societãtii românesti. Fãrã ei, 1 decembrie 1918 nu ar fi fost în acelasi context si, mai ales, nu ar fi oferit acelasi rezultat: cel al uniunii! În anul 2018, statul modern a cãpãtat alte valente, iar educatia nu doar cã nu mai reprezintã o prioritate nationalã, ci este „atacatã” prin seria mãsurilor distructive. O simplã radiografie a sistemului de învãtãmânt ne aratã cã „scoala româneascã” a rãmas doar un simbol. Investitii scãzute, salarii complet nemotivante pentru cadrele didactice, ceea ce face ca România sã fie singura țarã din Uniunea Europeanã unde existã cadre didactice fãrã studii de specialitate, unitãti de învãtãmânt din care lipsesc internetul, calculatoarele sau metodele moderne de predare, elevi directionati gresit de programe scolare învechite si neadaptate cerintelor de pe piata muncii, clase suprapopulate în care accentul este pus pe cantitatea si nu pe calitatea actului educational, o subfinantare cronicã mentinutã an de an. Cea mai recentã mãsurã a unui ministru al Educatiei a fost reducerea a peste 4.600 de posturi din unitãtile de învãtãmânt, în coditiile în care sistemul are un deficit foarte mare de personal didactic auxiliar si nedidactic. În consecintã, nu putem spune decât cã, în anul Centenarului, am rãmas cu restante în fata Educatiei. Avem atât de multe de recuperat, încât prin lipsa implicãrii sau prin aplicarea unor politici gresite, ne vom confrunta, în curând cu un sistem bolnav, care nu mai poate fi ajutat. Cei care au de pierdut nu sunt doar colegii nostri, ci mai ales elevii. Dupã 100 de ani am putea sã începem sã învãtãm lectia, cea a responsabilitãtii sociale, în care interesul binelui comun trebuie sã primeze. Dar pentru asta avem nevoie de unitate si de forta solidaritãtii. Cel mai bun parteneriat care poate pune pe picioare un sistem aflat în mare suferintã, este cel între cadrele didactice, pãrinti si copii. De Ziua Internationalã a Educatiei apelul federatiei noastre merge chiar cãtre acesti parteneri reali: împreunã putem aduce schimbarea în bine. Altfel, vom intra în rotativa pãguboasã a guvernãrilor care au avut doar scopul de a profita de oamenii care le-au oferit încrederea. În anul 2018 trebuie sã ne reamintim ce înseamnã de fapt educatia: sansa unei societãti de a evolua, calea cãtre prosperitate si dezvoltare economicã, iesirea din sãrãcie, accesul la un nivel crescut de informatii si, mai presus de orice, construirea unui mecanism prin care nu mai poti fi devalorizat, pentru cã un om educat, este un om puternic, iar o tarã care se uitã spre educatie si investeste în ea, e o tarã care are un viitor.”, a declarat Simion Hãncescu.
