AMINTIRI…Poetul Ion Iancu Lefter s-a întâlnit cu Steaua Eternitãtii într-o zi de 28 septembrie, 1940, într-un an “cu cifre rotunde”, cum spunea poetul, când Mos Rãpciune se pregãtea de plecare, pentru a-i lãsa locul Brumãrelului si când soarele, ca un cerc rosu, ce-si înãlta fata în depãrtãri, l-a îmbrãtisat. Cu purpura soarelui în pleoape, cu ochii cãutând spre zarea calmã a sfârsitului de septembrie, a fost luat în brate de murgul zilei, îngenuncheat sã soarbã roua Poeziei si sã-l trimitã pe puiul de om în lumea acesteia. Din bulgãre de om a crescut mare si a ajuns un brad falnic, care si-a înfipt adânc rãdãcinile în pãmânt. Cu timpul, crengile i s-au transformat în aripi, a zburat si s-a înãltat cu un “Sãrut” spre bolta cereascã. Cu lumina “Stãrii de duminicã” a sufletului sãu si de la izvorul ei si-a potolit “Cerbul” setea, înainte de a fi “Sãgetat”, cãci, într-o zi, fãrã de zi, o sãgeatã i-a frânt viata si a cãzut în plinã stradã, împroscând asfaltul cu sângele lui curat si frumos de tãran. S-a dus cu “Trenul de noapte” spre a se scurge în “Arãtura” din cimitirul satului sãu natal, care i-a ramas drag si dincolo de moarte… “Coroana de spice” a plâns pe tristu-i mormânt, iar “Gloria ierbii” si-a pierdut, pentru o clipã, eternitatea, devenind pãmânt, pãmânt…
În urmã, au rãmas pãrintii sã-si plângã durerea pietrificatã în suflete, cu chipul cernit si îndoliat pentru toate zilele ce urmau a mai fi trãite, îndurând suferinta si tãcând ca într-o rugãciune. Lacrimile le-au tivit pleoapele pentru tot restul vietii lor, iar fãptura lor a fost ninsã cu mãrtisoare îndoliate. Doliul li s-a asternut peste sufletul lor ca o neagrã draperie, negru ce a mai lãsat, cu greu, loc si altor nuante… Doamne, plânsul de piatrã seacã al mamei, plânsul de cremene al tatãlui, plânsul de dor al celor care te-au iubit si te iubesc…! Din lacrimile noastre izvorãsc albe sperante, iar lacrimile sperantelor cresc fire de iarbã, cãci poemele lui I.I.Lefter, reflectate în stele, ne spun despre existenta vietii si dincolo de moarte… “si renãscând ca Phoenix din cenusã/ sã zbor spre alte galaxii albastre / pentru-a deschide cerurilor usa/ spre bucuria visurilor noastre….” I.I.Lefter-”Act de nastere”. Cu sigurantã, acolo, sus, printre stele, poetul se închinã si se roagã pentru noi, în schitul ceresc, trimitîndu-ne si binecuvântãrile lui…
Elena Lefter Crãciun, sora poetului
