REMEMBER… Luptãtor recunoscut pentru idealul Unirii tuturor românilor, senatorul ALDE de Vaslui, Ion Hadârcã, a fãcut o declaratie politicã în Senat, pe 26 septembrie, în care demascã luptele interne din politica româneascã, lupte care pun în umbrã idealul Marii Uniri. „Observ, cu multã pãrere de rãu, cã frãmântãrile din vârful esalonului politic al României, forfota neavenitã, contraproductivã în fond, bruiazã adevãratele probleme si nu consunã cu ceea ce ar trebui sã însemne retrãirea de cãtre noi a Centenarului Marii Uniri. Or, am ajuns sã facem „politichie” în România, tocmai în anul care rotunjeste suta de ani de la marele eveniment din 1918, nu doar ca sã-l consumãm în petreceri si serbãri ori sã-l pulverizãm în certurile mãrunte dintre palate. Marele eveniment pe care destinul ni l-a pus în seamã sã-l gestionãm presupune, la rândul sãu, responsabilitate si maturitate politicã.
Imaginati-vã cã, la 1918, generatia curajoasã, harnicã si priceputã de atunci, în conditii extrem de grele si cu jertfe foarte mari, a semãnat ogorul nostru national cu o culturã de aur care urma sã dea rod abia peste o sutã de ani, iar noi, cãrora ne revine sã strângem pretioasa recoltã, întindem hora mare în jurul ei, între timp reglând niste conturi, si o lãsãm sã se vânture în van. Fãrã sã o transformãm în valoare adãugatã si sursã de energie, atât de necesare nouã tuturor. În loc sã culegem bob cu bob recolta pusã în brazdã si irigatã abundent cu sângele si sudoarea mult mai vrednicilor nostri înaintasi, noi, irascibilii si mercantilii, tot cântãrim cu zgârcenie care ar fi costurile viitoarei Uniri. Chiar dacã evenimentele de cotiturã mai sunt cumva retinute în paginile manualelor de istorie, destinele si numele oamenilor care le-au produs par a fi sortite uitãrii. Aceste destine trebuie transformate în modele de viatã pentru generatia noastrã tânãrã si pentru generatiile care vin”, a spus senatorul Hadârcã.
„Anton Crihan a avut un rol important în elaborarea politicilor agrare în Basarabia”
„Mã gândesc când spun asta la figura legendarã a unuia dintre marii fãuritori ai Marii Uniri, Anton Crihan, consãteanul meu din Sângerei, judetul Bãlti. Fãrã a fi remarcatã la nivel national a trecut pe lângã noi, în luna iulie, aniversarea a 125 de ani de la nasterea acestui mare român basarabean. Anton Crihan a trãit o sutã de ani, între 1883 si 1993! Fiind cel mai tânãr membru al Sfatului tãrii, a fost, precum se vede, si cel mai longeviv! A avut marea bucurie sã vadã, în 1991, prãbusirea imperiului sovietic, care, în 1940, i-a distrus opera, a trãit si deziluzia nerealizãrii asteptãrilor sale, dar si ale neamului sãu decimat: revenirea Basarabiei la Patria-Mamã. Ca majoritatea actorilor politici ai Marii Uniri, Anton Crihan a avut un rol inedit si determinant în crearea, pas cu pas, a conditiilor pentru reunificare. Fiind ofiter în armata rusã, Crihan a avut intuitia sã vadã în soldatul basarabean unica fortã organizatã capabilã sã dezvolte pe un fãgas eficient toate etapele proceselor abia începute: autodeterminarea nationalã, ruperea de imperiul rus si, în final, reunificarea cu România. Crihan a creat la Odessa Cohortele Moldovenesti, cãrora a reusit sã le schimbe dislocarea în Chisinãu, înlocuind cu ele, în primãvara lui 1917, regimentele rusesti anarhizate. Crihan a repartizat în fiecare judet din Basarabia câte douã Cohorte Moldovenesti bine instruite din punct de vedere militar si politic, astfel constituind nucleul primei armate nationale. Feciori de tãrani, ostasii moldoveni, au dus în sate ideea de libertate si unitate nationalã. Cohortele Moldovenesti au ales la Congresul lor primii delegati în Sfatul tãrii si au asigurat tuturor pãturilor sociale basarabene reprezentanta democraticã în Sfat. Pânã la venirea în Basarabia, în ianuarie 1918, a trupelor române regulate, Cohortele lui Crihan au asigurat pacea relativã si functionarea tuturor institutiilor create sub egida Sfatului tãrii. Ele au fãcut fatã eroic unor situatii critice cum a fost dezarmarea, încarcerarea si expedierea peste Nistru a asa-numitei Divizii sãlbatice de cavalerie ruseascã. Anton Crihan a avut un rol important în elaborarea politicilor agrare în Basarabia si a fost un înflãcãrat promotor al cauzei românesti în tinut. A fost ales de cinci ori în Parlamentul României, iar dupã comunizarea fortatã a României, Anton Crihan a rãtãcit prin lume, oprindu-se pentru restul vietii în Statele Unite ale Americii, acolo decedând, în 1993, precizãm, fãrã a renunta la cetãtenia românã si nici pe o clipã nerenuntînd la visu-i de aur. O demonstreazã si excelentul studiu al prof.dr. Anton Crihan „Drepturile românilor asupra Basarabiei dupã unele surse rusesti” (sic!), editat în 1990 la Humboldt State University, California. Ultima lui dorintã a fost sã fie înmormântat în pãmântul românesc al Basarabiei lui dragi. Aflându-mã în postura de prim-vicepresedinte al Parlamentului de la Chisinãu, îmi amintesc cã atunci a trebuit sã depunem eforturi mari pentru a convinge majoritatea agrarianã filorusã ca sã accepte organizarea unor funeralii de stat în onoarea marelui nostru pãmântean. Potrivitã acestui episod stã dojana rostitã de însusi Anton Crihan în adresa unor deputati ai fractiunii tãrãnesti, moldoveni si ei, din Sfatul tãrii, care se opuneau luãrii unei hotãrâri de ajutorare a familiilor martirilor Murafa si Mateevici: „Vã amintesc – spunea Crihan – cã Murafa si Mateevici, încã în timpul revolutiei din 1905, au avut curajul sã înalte drapelul luptei pentru eliberarea nationalã. Cel din urmã a fost totodatã si unul dinte putinii poeti nationali din vremea noastrã. Ambii au rãmas neîntelesi de cãtre noi, moldovenii, în schimb dusmanii nostri i-au înteles foarte bine”. Tine de actul nobletei noastre identitare sã-i evocãm mereu si sã-i întelegem plenar pe marii nostri înaintasi!”, este declaratia politicã a parlamentarului ALDE de Vaslui.
