Este, îndeobste, cunoscut pentru întreaga natiune românã cã anul 2018 reprezintã unul dintre cele mai înãltãtoare momente ale istorie noastre multiseculare. Se împlinesc 100 de ani de la Marea Adunare Nationalã de la Alba Iulia, când s-a emis Rezolutia de la 1 Decembrie 1918, prin care tinuturile românesti reveneau la Patria Mamã, dupã anii grei trãiti sub jug strãin. Era vointa tuturor românilor de a se afla sub acelasi stindard national. Se punea astfel, capãt unui sir lung de nelegiuiri impuse prin forte si dictat prin care fratii au fost separati de frati. Acest moment unic în istoria noastrã, desãvârsirea unitãtii natioonale, trebuia pregãtit cu minutiozitate si la care sã contribuie toti factorii de decizie. Adicã sã se croiascã un program national condus de un Consiliu National din care sã facã parte: Presedintia, Guvernul, Patriarhia si Cultele recunoscute prin lege, Academia României, Asociatiile Nationale de Profile, Uniunile de Creatie, Mass-Media, etc.
Planul detaliat al sãrbãtorii trebuia definitivat, încã din 2014 si, prin el, sã se readucã în memoria românilor toate etapele reîntregirii, culminând cu 1 Decembrie 2018, o manifestare de exceptie ce trebuia si trebuie sã intre cu litere de aur în istoria nepieritoare a neamului.
Din pãcate momentul a fost ratat. Factorii de decizie de la nivel national s-au dovedit si se dovedesc incapabili de a oferi românilor si lumii întregi un program pe mãsura momentului ce trebuie sãrbãtorit.
Cu o teamã de neexplicat si cu o timiditate acuzatoare s-au încercat încropriri de schite de program aniversativ, fãrã substantã si fãrã sã tinã cont de importanta actului respectiv. De altfel, nici astãzi nu este clar, cum si în cel fel se marcheazã sãrbãtoarea Centenarului Marii Uniri si care sunt momentele semnificative începând de la autoritãtile centrale si pânã la ultimele localitãti ale arealului românesc. Mã tem, cã pânã la urmã, se vor limita la încropiri de ultimã orã si în care “manelele, micii si berea” vor fi în prim plan. Si totusi vor exista unele exceptii si anume, acordarea unor însemne distinctive trepãdusilor de la nivel central si local si care nu au fãcut nimic pentru marcarea acestui eveniment. Mã înfricoseazã si faptul cã eroi ai neamului nu vor primi onorurile cuvenite, si ele ar trebui sã constea în nume simbolice ale unor localitãti, strãzi, institutii de culturã, statui, etc.
Programul complex trebuia sã fie definitivat încã din anul 2014 si adus la cunostinta întregii natiuni, iar momentul declansãrii actiunilor trebuia sã fie 15 august 1916 când “batalioanele române au pornit asaltul asupra Carpatilor”. Din pãcate, totul a fost lãsat la voia întâmplãrii fãrã pic de concretete si lipsit de finantarea corespunzãtoare.
Este adevãrat cã, ici, colo în plan local, s-au lansat unele initiative, dar fãrã forta necesarã care sã-i racordeze pe toti românii, dintre granitele actuale sau din afara lor, sã retrãiascã marele moment de la 1 Decembrie 1918. Ba mai mult, au apãrut tot felul de flasnetari de ocazie care emit tot felul de falsuri ce denatureazã adevãrul istoric de netãgãduit. Astãzi la diverse actiuni, e adevãrat sporadice, nimeni nu îndrãzneste sã afiseze harta României Mari, sã prezinte drapelul National din acele vremuri sau sã intoneze imnul ce a fost ascultat de români la încoronarea Regelui Ferdinand, în 1922 ca rege al României Mari. Este de neadmis sã asculti “trâmbite” ce neagã aportul regalitãtii, alãturi de faptele de vitejie ale românilor în conturarea visului de veacuri, România Mare.
Flasnetarii de ocazie încearcã sã inducã în constiinta publicului actual si în special la tineri, fapte ce frizeazã adevãrul. În fapt multi dintre flasnetari sunt aceeasi care trâmbitau pânã la evenimentele din Decembrie 1989 “binefacerile” comunismului biruitor. Prin tot felul de tertipuri acesti nemernici au dat din coate, fãcându-si loc în diverse demnitãti si înfruptându-se din plin din avutia neamului. Este de neadmis cã se tolereazã asemenea lucruri.
Da, impostorilor, ati încãlecat si sãrbãtoarea Centenarului! Sunt sigur cã vã veti autopropune pentru onoruri si decoratii, batjocorind cea mai mare Sãrbãtoare a românilor. Gesturile si atitudinile voastre jignesc tributul de sânge al înaintasilor, al acelora care cu pretul vietii au dãruit natiunii Române cea mai mare strãlucire – România Mare.
Si pentru a dovedi cã aceste lucruri se petrec am sã vã relatez un fapt de domeniul fantasticului. Recent, m-am întâlnit cu un vechi dascãl de istorie si care mi-a relatat cu ochii în lacrimi cã a avut un vis de pominã. Astfel, într-una din nopti l-a visat pe unul din fostii sãi profesori de la universitate, si care pe un ton dur, l-a certat cã si-a trãdat crezul iar istoria nu mai este predatã elevilor asa cum a fost ea în realitate. Într-adevãr, un vis halucinant ce ar trebui sã ne punã pe gânduri pe toti aceea ce încã mai simtim româneste. As reaminti vasluienilor cã Vasluiul acelor ani a fost în centrul atentiei nationale. Astfel, în Parcul Copou a fost instalat si a functionat releul Postului National de Radio România care emitea de la Iasi, în perioada în care guvernul se afla în capitala Moldovei. De acolo, din Iasi, prin intermediul releului de la Vaslui se dãdeau vesti cãtre tarã si lume. Acolo, în parc, la locul numit, Foisor a fost releul. S-a fãcut propunerea instalãrii unei plãci comemorative care sã aminteascã vasluienilor dar si a celor ce ne vor vizita, cã, prin acel loc, mergeau vestile cãtre tarã. Din pãcate propunerea fãcutã în februarie anul acesta nu a primit nicio veste de la administratia localã si existã informatii cã acest fapt nu se va împlini. Asadar, vom rãmâne pe mai departe în anonimat, desi vasluienii au contribuit cu multe eforturi la edificarea faptului national. Vor rãmâne în schimb flasnetarii, care vor trâmbita pe mai departe neadevãruri, primind atributul de unul dintre cele mai blamate locuri ale tãrii.
Un român supãrat
Pentru conformitate prof. Milutã Moga
