DECLARATII SFORÃITOARE… Au trecut 75 de ani de când Maresalul Constantin Prezan a plecat în vesnicie, în conacul sãu de la Schinetea, comuna Dumesti, lãsând în urmã o mostenire spiritualã cu adevãrat remarcabilã. A fost nevoie sã ajungem în Anul Centenarului, pentru ca guvernantii sã-si aminteascã de acest bãrbat si om cu adevãrat remarcabil, care a îndrumat Armata Românã în luptele de la Mãrãsti, Mãrãsesti sau Oituz. Din pãcate, trebuie sã recunoastem cã actuala clasã politicã nu face nimic pentru a cinsti memoria înaintasilor, fiind mai preocupatã de luptele politice, decât de cinstirea eroilor neamului. Am vãzut, sâmbãtã, atitudinea ministrului-actor George Ivascu, de la Culturã, care a trimis o coroanã în bãtaie de joc la monumentul lui Prezan, fãrã sã aibã minima decentã sã trimitã un reprezentant al ministerului. Tot sâmbãtã, la Dumesti, oficialitãtile locale sau nationale au vorbit despre personalitatea lui Prezan, despre faptele sale de vitejie din primul rãzboi mondial, fãrã a spune de ce, în ultimii 30 de ani, de la Revolutie încoace, nu s-a putut face nici mãcar un drum accesibil cãtre conacul maresalului, de la Schinetea, ca sã nu mai vorbim de starea jalnicã în care este acest edificiu de importantã nationalã.
Pe 27 august 1943, la conacul din Schinetea, comuna Dumesti, se stingea din viatã Maresalul Constantin Prezan, omul, militarul, românul cu suflet mare, care si-a iubit tara ca nimeni altul. Cu toate cã a dorit ca înmormântarea sã fie asemãnãtoare cu cea a unui simplu ostas, ceva foarte simplu, la funeralii a fost plâns de mii de oameni, din toate colturile României, fiind condus pe ultimul drum de cãtre Regele Mihai I, Regina Maria, maresalul Ion Antonescu, Patriarhul Nicodim Munteanu, ministri, autoritãti publice locale, cu totii aducându-si recunostinta pentru cel care a fost „un aristocrat în gestul stãpânit, în linistea cu care întâmpina adversitãtile”. A dorit, pânã în ultima clipã, sã rãmânã un simplu militar, „generalul unitãtii nationale si nimic mai mult”, dupã cum l-a caracterizat gazetarul Pamfil Seicaru. La înmormântarea acestuia, a fost fãcut un cordon de militari, pe câtiva kilometri, ostasi care au adus un ultim omagiu comandantului lor suprem. Nepoata maresalului, Olga Macarie, ne-a spus, sâmbãtã, cã bunicul sãu a fost cel care i-a îndrumat pasii în viatã, omul care i-a format caracterul puternic de acum. La 84 de ani, doamna Macarie povesteste: „Prezan l-a descoperit pe Antonescu (e vorba de maresalul Ion Antonescu, n.r.), de câte ori acesta avea o problemã mergea la Prezan, la bunicul meu, sã-l ajute. Constantin Prezan nu a fost un bunic permisiv, ne-a oferit o educatie de tip militar, cu multã ordine si disciplinã. Copilãria mea s-a desfãsurat sub aceste douã coordonate: ordine si disciplinã. Moartea sa, în 27 august 1943, a fost o catastrofã, aveam 10 ani pe atunci si îmi amintesc perfect totul. Bunicul meu a încercat sã mã pregãteascã pentru acest pas, însã nu credeam cã se va întâmpla vreodatã. Când am auzit cã a murit, am fost foarte supãratã pe Dumnezeu, i-am reprosat cã un astfel de om nu trebuia sã moarã. Au trecut anii si i-am cerut iertare Celui de Sus, pentru cã l-a luat pe bunicul meu într-un mod atât de frumos, de linistit, în patul sãu, la Schinetea. În conacul pe care l-a iubit foarte mult. Mi-am dat seama, peste ani, cã dacã Dumnezeu nu l-ar fi luat într-un mod asa de linistit, probabil cã ar fi suferit si s-ar fi stins în închisorile comuniste”.
„A cerut ca pe sicriu sã fie doar tricolorul si casca de rãzboi, fãrã cuvântãri, fãrã coroane”
„Bunicul meu era omul care stia absolut orice, avea rãbdare sã-ti explice. Stiti, copil fiind esti tentat sã întrebi într-una „De ce? De ce?”. El nu se supãra niciodatã, avea timp sã-ti rãspundã la orice. Desi aveam 10 ani când a murit, mintea mea era ca a unui copil de 14 ani. El a lãsat scris exact cum trebuia sã se desfãsoare înmormântarea, spunea, vã citez din memorie, cã trebuie sã fie o înmormântare de simplu soldat, cã trebuia sã slujeascã la cãpãtâiul sãu preotul de la Tibãnestii Buhlii, iar cei care vin sã nu aducã coroane. Pe sicriu a cerut sã fie doar tricolorul si casca de rãzboi si nimeni sã nu tinã cuvântãri, fãrã praznic, asa cum se obisnuieste. Familia i-a respectat dorinta, iar pe sicriul sãu a fost doar tricolorul si casca de rãzboi si nu s-a tinut praznic. Antonescu (maresalul Ion Antonescu, n.r.) a schimbat o parte din solicitãrile bunicului meu si a organizat funeralii grandioase. Din pãcate, au trecut anii si m-am întors la Schinetea, unde totul este în paraginã, am încercat sã fac câteva ceva, însã nu am fonduri pentru a repune totul în valoare. M-am bucurat, între ghilimele, de o indiferentã totalã si chiar de sicane din partea autoritãtilor locale”, acuzã bãtrâna de 84 de ani.
Cel care a fãcut posibilã actiunea de sâmbãtã este senatorul ALDE de Vaslui, Ion Hadârcã
L-am întâlnit la statuia Maresalului Prezan pe senatorul ALDE de Vaslui, Ion Hadârcã. „M-am zbãtut foarte mult pentru ca acest ceremonial sã se producã astãzi (sâmbãtã, 25 august, n.r.) la Dumesti. Am miscat cu greu lucrurile, dar totul a iesit bine. Am fost, cu ceva timp în urmã, la ziua primarului de Negresti, eu îi spun „fratele meu”, Vasile Voicu. De acolo, am spus sã mergem putin la Dumesti si sã dãm o vizitã si la conacul de la Schinetea, al Maresalului Prezan. Am spus sã mergem sã ne închinãm la mormântul Maresalului, cel care a fãcut posibilã Unirea de acum 100 de ani. Totul pânã acolo mi-a lãsat o impresie jalnicã, de parcã nu s-a interesat nimeni de acest conac, de drumul pânã acolo, asa cã am început sã bat la usile ministerelor. Am fost la Ministerul Culturii, la Ministerul Apãrãrii Nationale, la alte ministere si le-am spus cã nu este posibil ca în Anul Centenarului sã nu avem o atitudine de deschidere fatã de personalitatea celui care a avut o contributie decisivã la Marea Unire. A fost greu, multi nu înteleg cã acest loc, conacul Maresalului Prezan, ar trebui sã fie o Mecca, la care sã se închine toti românii, de aceea probabil am gãsit si starea jalnicã de la conac, inclusiv drumurile de acces distruse, pe care nu s-a investit deloc. Am fost pânã si la Ministerul Dezvoltãrii Regionale, am spus cã este nevoie de un drum bun pânã la conac, iar acolo mi s-a spus cã e treaba autoritãtilor locale. În fine, ne-am întâlnit cu totii aici, pentru a aduce un omagiu Maresalului Unirii, noi, românii”, a spus senatorul Hadârcã. Într-adevãr, în ultimii 30 de ani autoritãtile de la Vaslui sau Bucuresti nu au gãsit niciodatã timp sau bani pentru a face mãcar un drum asfaltat cãtre conacul de la Schinetea. Cum se întâmplã la români, în ultimele zile au fost aduse zeci de masini de pietris în zonã, pentru ca masinile oficiale sã nu circule prin gropi.
Tudorel Buzatu a depus o coroanã din partea Guvernului, Ministrul Culturii a dat-o cu mucii în fasole
La statuia Maresalului Prezan, sâmbãtã, a fost mare vânzolealã, pe la prânz. Am zãrit generali, parlamentari, oficiali de la Vaslui si Bucuresti, în jur de 100 de soldati si cam tot atâtia locuitori din Dumesti. Invitat sã spunã câteva cuvinte, prefectul judetului, Eduard Popica, a mentionat cã „Cel care a cunoscut Gloria Eternã, în fruntea Armatei Române, în luptele de la Mãrãsti, Mãrãsesti si Oituz, reprezintã o pildã eternã si vrednicã de urmat, o pildã a eroismului si a modestiei bazate pe îndemnul evanghelic dupã care si-a ghidat întreaga viatã: „Am fãcut ceea ce eram datori sã facem”. Noi, vasluienii, îi datorãm Maresalului, printre multe altele, constructia tronsonului de cale feratã Buhãiesti-Bãcesti, construit în 1917, si cea a tronsonului Bãcesti-Roman, construit în 1921. Acest titan al României reprezintã pentru toti un model de o rarã elegantã moralã, fiind numit cu adevãrat un aristrocrat printre ofiterii Armatei Române”. Ministrul Apãrãrii Nationale, Mihai Fifor, a spus cã este o onoare pentru el sã se afle la Dumesti: „Îi raportez Maresalului Prezan cã Armata Românã este gata oriunde, oricând si cã sloganul sub care ne desfãsurãm activitatea este „Onoare si Patrie”. Au depus coroane Consiliul Judetean, Prefectura, Primãria Dumesti, Guvernul României – reprezentat de secretarul de stat Tudorel Buzatu, Parlament. Ministerul Culturii si Identitãtii Nationale, condus de actorul Ivascu, nu a avut bunul simti sã trimitã mãcar un sofer la Dumesti, la ceremonial, astfel cã o coroanã din partea acestui minister a fost depusã fãrã sã fie un singur reprezentant de fatã. Halal, ministru!
