INITIATIVÃ…Tabãra Scolii româno-finlandeze din Bucuresti, desfãsuratã pe parcursul a câteva zile în Valea Mare, s-a încheiat. Sapte pãrinti, 17 profesori si 20 de elevi ai acestei institutii de învãtãmânt au participat, alãturi de copiii din sat, la activitãti educative, menite sã contribuie la dezvoltare personalã a celor mici. Încãrcati cu daruri si cu multã voie bunã, acestia au fost primiti de copiii din sat cu bratele deschise, cu “ochii lucind, zâmbetul larg si rugã în suflet”, dupã cum povestesc reprezentantii scolii pe blogul institutiei.
Cu ce impresii au plecat din Valea Mare, cum a fost sã locuiascã pentru câteva zile pe meleaguri vasluiene si dacã vor sã mai revinã aici, cititi în rândurile urmãtoare: “Cu mic, cu mare si mult entuziasm ne-am urcat în masini si am pornit la drum. Dupã 6 ore de mers, am ajuns la destinatie. Am lãsat deoparte bagajele noastre si ne-am dus sã împãrtim darurile pe care le pregãtiserãm de dinainte pentru acei copii. Ne asteptau. Au început sã sarã de bucurie când au vãzut masinile noastre intrând pe ulitele lor înguste si pline de praf. S-au îngrãmãdit pe poarta scolii satului, scoalã ce ne-a gãzduit pentru a putea sã ne îndeplinim misiunea pentru care veniserãm. Voluntarii nostri cei mici au rãmas minute bune aproape împietriti uitându-se la aceastã mare de suflete nevoiase, sãrmane, dar care purtau totusi pe chipurile lor sperantã, în ciuda conditiei sociale în care se aflau. Dupã ce s-au dezmeticit si au inspirat adânc, si-au amintit cã au venit aici pentru a-i ajuta, si nu pentru a le plânge de milã. Asadar, i-au asezat rapid într-un cerc imens. Fiecare copil din Valea Mare astepta cu ochii lucind, zâmbetul larg si rugã în suflet sã vadã cã un pachet mare se îndreaptã înspre locul unde se aflã. Când toate darurile au fost împãrtite, am stabilit sã ne întâlnim pentru activitãti marti, miercuri si joi începând cu ora 10:00. Rolurile au fost foarte bine stabilite pentru voluntari: un copil si un adult formau echipã împreunã. Zilnic, o parte dintre echipe rãmâneau la bucãtãrie pentru a pregãti masa de prânz necesarã hrãnirii celor 150 de stomãcele, cealaltã parte mergea la scoala din sat si organiza activitãti educative, dar si distractive pentru acesti copii dornici sã absoarbã tot ce le este livrat”, explicã profesoara Alinei Asimionesei.
Copiii au creat “brãtara prieteniei”
Programul taberei a fost împãrtit astfel: “Marti a fost ziua de activitãti sportive si de igienã. Jocurile de miscare, stafetele si munca în echipã i-au antrenat pe acesti mici energici sã dea ceea ce au mai bun în ei. Asociatia Synevo, cea care ne-a fost partenerã în aceastã provocare, a tinut un curs familiilor despre importanta igienei personale pentru sãnãtatea organismului. Masa de prânz a fost asteptatã cu încântare. În ziua de marti, copiii au învãtat cã sunt pretiosi atunci când au grijã de corpul lor. Miercuri, cei dornici sã continue tabãra s-au delectat cu exercitii de dictie si concentrare, dar au si aflat cã sunt pretiosi prin calitãtile pe care le au. De asemenea, au creat brãtara prieteniei. Am fost uimiti sã aflãm cã acesti copii stiu deja cã pretuirea unui om stã în dorinta lui de a munci. «Calitatea mea cea mai mare este cã fac treabã si mã pricep destul de bine la asta», ne-a spus un bãietel în vârstã de 11 ani. «Mie îmi place sã citesc si cred cã de asta sunt pretioasã», a afirmat o fetitã. «Eu stiu sã cãlãresc foarte bine caii, chiar si fãrã sa si am numai 9 ani», ne-a spus un bãietel. Ce calitãti pretioase am întâlnit în Valea Mare! Joi a fost ultima zi, zi pe care am vrut s-o întipãrim în inimile lor ca fiind ziua muzicii si a dansului. Cântau si dansau, dar ochii lor exprimau pãrere de rãu cã acest vis frumos se terminã. În aceastã zi au învãtat cã sunt pretiosi atunci când au grijã de sufletul lor, când se distreazã. Au cântat din toatã inima imnul taberei, a cãrei temã a fost sunt pretios: «Sunt cel mai pretios copil de-aici / Mã spãl pe mâini, pe fatã si pe dinti / Merg la scoalã zilnic sã învãt / Corpul, mintea, sufletu-mi rãsfãt»“, povesteste profesoara Alinei Asimionesei.
Tabãra de la Valea Mare, un proiect început la ora de Culturã Civicã
Concluzia generalã a taberei: “În 4 versuri am sintetizat misiunea noastrã la Valea Mare, Vaslui. Pictati pe fatã, tinându-si strâns în brate, ca pe o comoarã scumpã, baloanele colorate primite, ne întrebau pe rând, gâtuiti, aproape în soaptã, temându-se parcã de un refuz: «Mai veniti si anul viitor, nu-i asa?». Misiunea noastrã în aceastã comunitate nevoiasã s-a încheiat cu bucurie. Obiectivele au fost îndeplinite: 150 de copii nevoiasi au avut parte de o tabãrã minunatã, probabil prima tabãrã din viata lor; pãrintii, elevii si profesorii voluntari au colaborat, din nou, excelent; ucenicii nostri au vãzut cu ochii lor cã existã o multime de copii mai putin norocosi decât ei, au învãtat sã fie flexibili, sã dãruiascã din timpul si emotiile lor, sã se tinã de mânã cu oameni care nu fuseserã învãtati cã igiena e importantã, sã urce poze pe retelele de socializare si cu altfel de peisaje; unii chiar au aflat despre ei cã le place mult sã petreacã timp în bucãtãrie. Dupã familie, scoala este responsabilã sã-i învete pe copii sã fie oameni, înainte de toate. Multumim partenerilor nostri, pãrintii, care ne-au ajutat sã ducem la bun sfârsit un gând ce s-a nãscut într-o salã de clasã, în timpul unei ore de Culturã Civicã. Fãrã voi, nimic nu ar fi fost posibil. „Dã mai departe” este un proiect ce nu s-a încheiat. Valea Mare sau o altã comunitate nevoiasã va avea suportul nostru anul viitor, pentru cã noi, Scoala Gimnazialã Româno-Finlandezã vom alege întotdeauna sã facem binele”.
