EVENIMENT…La Husi, în parcul Rodina, a fost marcatã Ziua Imnului National! Ostasii UM 01779, reprezentati de comandantul lt. col. Irinel Apostolescu, primarul Ioan Ciupilan, reprezentanti ai Bisericii, cu totii au luat parte la eveniment. Imnul National a fost intonat de o fetitã talentatã, Raluca Andronache, elevã a Scolii „Mihail Sadoveanu”. „Mã bucur cã suntem aici, alãturi de Armatã, o institutie care a mai rãmas nationalã, si celebrãm Ziua Imnului”, a spus, în alocutiunea sa, profesorul de Istorie, Costin Clit. Câtiva copii îmbrãcati în port popular, dar si ostasii care tineau în mâini steagul tricolor, asezati într-un semicerc, au dat manifestãrii o notã aparte, remarcatã de trecãtorii care, impresionati, se opreau sã priveascã.
„Generatia pasoptistilor a fost una de exceptie. Lor le datorãm noi astãzi Unirea de la 1859, obtinerea Independentei de la 1877 – 1878, Unirea Dobrogei cu România si chiar Marea Unire de la 1918. În tumultul Revolutiei de la 1848, condusã de la Paris si opritã, sã spunem, la Prut si la Dunãre, iatã, s-a remarcat si Andrei Muresanu, un pasoptist ardelean, de religie catolicã, care a creat „Desteaptã-te, române!”, imnul nostru national de astãzi. Muzica a fost pusã pe note de Anton Pann, un ortodox. Iatã, douã simboluri religioase, sã spunem, care fac cinste chiar idealurilor noastre de astãzi. „Desteaptã-te, române!” a fost creat chiar ca un îndemn la luptã si folosit în momentele cele mai dificile ale istorie neamului. A fost folosit de soldatii care au luptat la Plevna, de cei care au luptat la Mãrãsti, Mãrãsesti, Oituz; a fost interzis de hoardele bolsevice, sovietice si de comunsti, în 1948, împreunã cu alte cântece patriotice. Ce-ar fi însemnat sã fie lãsat „Desteaptã-te, române!”? Împotriva cui sã lupte românii?! Evident, împotriva bolsevicilor, nu? Însã, imnul nostru de astãzi a fost folosit de luptãtorii din munti, cei care au luptat împotriva comunismului. Si as aminti astãzi pe Generalul Toma Arnãutoiu, pe fratele sãu, Petre, si încã alti 16, care au fost condamnati în aceeasi la zi, la moarte. Imnul national „Desteaptã-te, române!” a devenit oficial si în stânga Prutului. Prima oarã, în 1917, Sfatul tãrii l-a adoptat ca imn national, pânã la 27 martie 1918, când s-a realizat Unirea, cã tot suntem în Anul Centenarului. A doua oarã este adoptat în 1991, când ar fi trebuit sã realizãm Unirea, si l-au pãstrat pânã în 1994, când este înlocuit cu „Limba noastrã”, o problemã destul de delicatã si de dificilã, în istoria fratilor nostri de la est de Prut. „Desteaptã-te, române!” este folosit de muncitorii de la întreprinderea din Brasov, la 15 noiembrie 1987, când s-au ridicat împotriva comunismului, dar si în timpul Revolutiei din 1989. Astãzi, când România este parte a Uniunii Europene, ne întrebãm, cum se întreabã si altii, dacã acest îndemn la luptã mai este valabil, „Desteaptã-te, române”, nu? Uniunea Europeanã are ca imn o odã. O odã adusã bucurie si belsugului. Mã bucur cã suntem aici, alãturi de Armatã, o institutie care a mai rãmas nationalã, si celebrãm Ziua Imnului. La multi ani, România! Trãiascã România Mare!”, a fost mesajul profesorului Costin Clit.
