LACOM…Bãtrânul, desi a pus umãrul la construirea bisericii din sat si a primit în schimb un loc de veci, dupã ani, noul preot, cu inimã hainã, i-a cerut 4000 de lei pe groapã, altfel l-a amenintat cã îl îngroapã lângã spânzurati.
SCANDALOS… Într-o societate care ne îndeamnã sã trãim tot mai mult clipa, fãrã sã ne pese de trecut sau de viitor, existã si oameni care privesc lucrurile altfel. Florea Bordeianu, din satul Silistea, comuna Todiresti, este unul dintre ei. În perioada 2002-2005, bãrbatul a muncit, alãturi de alti consãteni, la ridicarea bisericii din sat. Drept rãsplatã, pentru cã nu avea bani, preotul a oferit fiecãrui sãtean care a pus umãrul la construirea lãcasului de cult, câte un loc de veci. Pânã în urmã cu douã sãptãmâni, mos Florea a avut grijã ca de ochii din cap de acel loc de veci. L-a curãtat de buruiene, l-a îngrãdit si i-a purtat de grijã. Toatã viata i s-a prãbusit dupã ce preotul care slujeste acum în Silistea, l-a avertizat cã-si va pierde locul dacã nu-i dã 4.000 de lei. “Eu cu fratele meu am avut o bucatã de teren în spatele casei. Dupã ce am dezbãtut mostenirea, eu am rãmas cu bucata mea de pãmânt, iar fratele meu a vândut partea lui. Preotul a crezut cã si eu am luat o parte din bani. Mi-a spus cã dacã nu-i dau 4.000 de lei, rãmân fãrã loc de veci. N-am avut de unde sã-i dau, cã eu din banii lui frati-miu n-am vãzut nici 50 de bani. Si asa am rãmas fãrã loc. Preotul l-a vândut altuia pe 4.500 de lei. Mi-a zis cã pe mine mã îngroapã ori cu spânzuratii, ori în ogradã”, ne-a mãrturisit Florea Bordeianu. Acesta este sustinut de ceilalti sãteni din Silistea, care spun despre actualul preot cã este ahtiat dupã bani precum fostul episcop, Corneliu Onilã. De altfel, chiar pãrintele Ion Duca recunoaste cã a recurs la “un principiu neortodox” pentru a da locuri de veci, în sensul cã a organizat licitatii pentru repartizarea lor.
Povestea lui Florea Bordeianu începe în urmã cu 16 ani, când împreunã cu alti sãteni din Silistea si cu pãrintele Ioan Cucu, au ridicat o micutã, dar foarte frumoasã bisericã. “Aici, înainte de a veni preotul care e acum, slujea pãrintele Cucu Ioan. Cu el am început sã facem biserica. Toate materialele s-au depozitat aici, lângã casa mea. Eu aveam grijã de tot. Aveam cãrutã cu cal, mergeam în toate pãrtile cu el. Trei ani de zile am lãsat sapa din mânã, am lãsat coasa din mânã. De câte ori a venit sã cearã ajutorul, niciodatã n-am zis cã nu. Hai pãrinte, hai sã facem! Acum 18 ani (n.r. 13 ani) l-am rugat pe pãrinte ca pentru toti anii care am muncit la bisericã, sã-mi dea si mie un loc unde sã-mi dorm somnul de veci. Mi-a dat un loc lângã casa mea. L-am îngrãdit, i-am avut de grijã”, îsi aminteste Florea Bordeian
“N-ai 4000 de lei, te îngrop lângã spânzurati”
Mos Florea spune cã relatia sa cu biserica s-a stricat dupã ce pãrintele Ioan Cucu a plecat din sat, acesta lãsându-i locul pãrintelui Ion Duca. “În urmã cu douã sãptãmâni, într-o sâmbãtã, îl vãd pe pãrintele Duca în cimitir, la locul meu de veci. Îl întreb, pãrinte da’ ce faceti acolo, îmi luati locul? <<Uite care e treaba, ai 40 de milioane?>>, mã întreabã. N-am, i-am zis. <<În ogradã sau lângã spânzurati, acolo te îngrop >> mi-a mai zis. Totul se trage de la o bucatã de pãmânt. În urmã cu mai multi ani, am mostenit un teren cu fratele meu, în spatele casei. El si-a vândut partea lui, eu mi-am fãcut grãdinã. Preotul mi-a zis cã scãpam mai ieftin dacã îi dãdeam atunci 20 de milioane (n.r. 2000 de lei). Dar eu, din banii pe care i-a luat frati-miu pe teren, n-am vãzut nici 50 bani” a mai spus bãrbatul.
Cimitirul, masina de fãcut bani a preotului
Pentru cã nu i-a dat banii pe care preotului i-a cerut, Florea Bordeianu a rãmas, zilele astea, fãrã loc de veci. “Dupã ce i-am zis cã nu am bani, a gãsit pe altcineva cui sã-i vândã. Imediat s-a si apucat de treabã. Lucreazã fãrã autorizatie, împreunã cu dascãlul, cu clopotarul. Face cofraje, toarnã betoane pânã noaptea târziu, la lumina becului. Lucrãri fãcute la negru, cum se zice. Asa a fãcut de mi-a luat locul meu. Mã duc la Episcopie la Husi, sã vedem ce spun si cei de acolo. Noi suntem cam gata, amândoi suferim de cancer de piele. Nevasta nu poate mânca normal pentru cã îi lipseste o bucatã din cerul gurii. Plâng de fiecare datã când trebuie sã o hrãnesc. Amândoi trãim cu 520 de lei. Nevasta nu are pensie. Munca de la CAP nu i-a trecut-o. A avut doar 11 ani de vechime. Cel mai mult îmi pare rãu dupã locul meu de veci. Din 2002 pânã în 2005 am muncit la bisericã. Am fost cu cerutul. Unu’ dãdea un sac de grãunte, altul un sac de grâu, altul o gãinã, o ratã. Fierele cu care s-a fãcut gardul le-am luat dupã ce am umblat cu cerutul prin Buda, prin Osesti. Am muncit trei ani din viatã doar pentru biserica din sat, iar acum, când e sã mã duc pe lumea cealaltã, mi-am pierdut locul de veci”, a mai declarat Florea Bordeianu.
“I-am dat 2500 si trebuie sã-i mai dau 2000”
Varianta lui mos Florea este confirmatã de mai multi oameni din sat, inclusiv de cel care i-a cumpãrat locul de veci. “N-am stiut cã sunt asa mari probleme cu acel loc. Acum aflu pentru prima datã. Eu nu sunt de aici, sunt din Iasi. Am venit în Silistea pentru cã sotia e de aici. Locul de veci l-am cumpãrat pentru cã am ajuns si noi la bãtrânete si trebuie sã ne gândim si la aspectul ãsta. I-am dat preotului 2500 de lei si mai trebuie sã-i dau 2000. În total, locul acela, în care încapt douã persoane, m-a costat 4500 de lei” a spus cel care a cumpãrat locul de veci al lui Florea Bordeianu.
Licitatie pe locurile de veci
L-am contactat telefonic pe pãrintele Ion Duca, pentru a afla si punctul sãu de vedere. Acesta a recunoscut cã l-a pedepsit pe Florea Bordeianu, pentru cã “a încãlcat prea multe reguli ale bunului simt. Preotul recunoaste însã, cã pentru a da locuri de veci în cimitir, a organizat un fel de licitatie, iar cel care a dat mai mult a fost declarat câstigãtor. “Cu cinsprezece ani în urmã, aici a slujit pãrintele Cucu. Prima înmormântare în acest cimitir a fost a unei fetite. Dupã un an de zile de la acel moment am venit eu. În primãvara acestui an a decedat mama acelei fetitei. Între mormântul copilei si urmãtorul mormânt de pe prima linie sunt trei locuri de veci. Familia acestora a vrut sã înmormânteze mama lângã fiicã, iar Florea Bordeianu s-a opus, n-a vrut. M-am necãjit foarte mult. El a pus un gard acolo, o ruginãturã. Nu m-a întrebat si pe mine, m-a ignorat total. Drept pedeapsã, am considerat cã acel loc de veci trebuie dat altei persoane, cãreia am sã-i fac act, iar lui am sã-i dau în altã parte. De câte ori m-am dus în casa acestor oameni, niciodatã nu le-am luat niciun bãnut, mi-a fost milã sã le iau. Calendare le-am dat, timp de 14 ani, pe gratis. În plus, omul ãsta a vândut un teren pe care a luat bani frumosi, iar noi eram în constructii cu biserica, cu una, cu alta. Niciodatã n-a venit sã dea un bãnut. Nu multi, 10 lei, dar sã-i dea din toatã inima pentru bisericã. Eu l-am întrebat pe pãrintele Cucu dacã i-a dat ceva, pentru cã eu respect rânduiala asta. Mi-a zis cã nu i-a dat nimic. Eu vã spun cu mâna pe inimã, în satul Silistea, dupã ce s-a încropit cimitirul, au rãmas trei sau patru locuri de veci pe lângã bisericã. Am recurs, pentru prima si ultima datã, la un principiu neortodox în sensul cã am fãcut o departajare. Pentru cã eram în constructie si cu biserica si cu prãznicarul si cu casa parohialã, le-am spus celor care doreau acele locuri sã dea o sumã de bani pentru bisericã. Cel care a donat, a primit locurile de veci. A fost singura datã când am recurs la aceastã metodã. Dânsul (n.r. Florea Bordeianu) poate sã spunã ce vrea. Atât îl duce capul. E o persoanã bolnavã, într-adevãr, dar noi trebuie sã respectãm o rânduialã în bisericã pentru cã altfel s-ar crea anarhie. A trebuit sã iau niste mãsuri cu el, pentru cã a încãlcat prea mult niste reguli ale bunului-simt” a spus pãrintele Ion Duca.
