POVESTE…În fiecare zi o poveste de viatã se sterge, se scrie, se rescrie sau se completeazã de cãtre oameni simpli. Eroii povestii noastre de viatã sunt politisti de frontierã din cadrul Sectorului Politiei de Frontierã Husi.
Povestea a început într-o zi friguroasã din mijlocul lunii februarie când doi politisti aflati în timpul alocat refacerii pe timpul misiunii s-au adãpostit în locatia destinatã refacerii, într-o încãpere din vechiul sediu al Pichetului de grãniceri Pogãnesti. O parte a clãdirii este repartizatã, prin grija primãriei Stãnilesti, unei familii defavorizate, formatã din mama si trei copii minori, un bãietel, în vârstã de patru ani si douã fetite de 9 respectiv 10 ani. Practic, din trei încãperi cei patru foloseau o singurã încãpere, de patru metri pãtrati care era utilizatã, în functie de nevoi, ca bucãtãrie, dormitor sau baie. Singura sursã de cãldurã o reprezenta o micã sobã improvizatã, unde mama fãcea focul din vreascuri. Hornul fiind înfundat, tot fumul iesea înapoi în camerã, mama fiind nevoitã ca întreaga perioadã în care focul ardea sã tinã usa deschisã pentru ca aerul din încãpere sã poatã fi respirabil. Umbra de cãldurã datã de mica improvizatie dupã arderea vreascurilor era insuficientã celor patru sã se încãlzeascã. Evident, fiind cumplit de ger afarã, cei patru stãteau în locuintã îmbrãcati ca afarã. Aceasta este privelistea dezolantã care i-a întâmpinat pe cei doi politisti de frontierã care au aruncat o privire prin usa deschisã. Prin fumul gros au reusit sã zãreascã doi ochi mirati si senini de copil si o mânutã micã ridicatã cãtre ei, în semn de salut, dar si pentru a le spune cã este totul în regulã. Pãrinti la rândul lor, cei doi au intrat, cu permisiunea mamei, sã vadã dacã pot ajuta la desfundarea hornului. Ideile au venit una dupã alta si cei doi colegi ai nostri au înteles cã se pot face lucruri frumoase si cã ar putea fi posibil ca acele camere, aproape insalubre, sã devinã un cãmin adevãrat pentru copii. Era nevoie de multe fonduri si de oameni care sã dea o mânã de ajutor. Ideile lor au fost împãrtãsite în primul rând colegilor, politisti de frontierã. Ajutorul primit a fost urias si nesperat. Toate persoanele care au ascultat povestea nu au rãmas indiferente, ajutând fiecare, dupã posibilitãti, cu bani, produse alimentare, îmbrãcãminte, încãltãminte, obiecte casnice. Au fost donate multe lucruri, de la câteva suruburi a cãror importantã era capitalã pentru continuarea lucrãrilor, pânã la usi si geamuri noi oferite în dar de mici întreprinzãtori. Lista celor care s-au implicat a devenit foarte lungã. Un numãr de sapte politisti de frontierã, buni gospodari, prin rotatie, în timpul lor liber, au transformat spatiul într-o casã locuibilã, netezind si vãruind peretii, montând geamuri, usi si mobilã si punând parchet. Prin intermediul colegilor nostri, Primãria Stãnilesti a bransat locuinta la reteaua de energie electricã si societatea de cablu localã a oferit serviciile sale în mod gratuit. A fost un efort colectiv urias, dar finalizat cu succes, dupã aproximativ o lunã de lucrãri. În data de 17 martie, exact când mezinul familiei, a împlinit patru ani, colegii nostri i-au oferit acestuia o petrecere surprizã, în noua locuintã, acum mobilatã si utilatã cu strictul necesar. Momentul a fost plin de veselie, marcat de sentimentul mândriei lucrului fãcut cu simt de rãspundere. Istoria se scrie în fiecare moment al vietii noastre. Fiecare dintre noi este eroul propriei povesti de viatã. Colegii nostri au demonstrat acum cât de usor poti deveni erou în povestea altora. E nevoie de gânduri bune, dragoste de semeni si dorintã de a ajuta.
