PS: (pentru uz intern) materialul se doreste a fi un pamflet prin care se încearcã realizarea unei fise de caracterizare psihologicã a parlamentarului de Vaslui, Corneliu Bichinet.
Marius N. Priceputu’ – doctor în psihologie.
La cabinetul meu de Consultatii Pishologice s-au prezentat, cu ceva timp în urmã, trei femei din zona Grajduri – Ciurea, judetul Iasi. Cam smolite la fatã si cu fustele lor lungi si crete, vopsite în culori tipãtoare, mi-au trezit oarece suspiciuni. Si am avut dreptate. Ele veniserã, nu pentru consultatii personale, ci pentru a se edifica asupra unei persoane. Mai precis, aveau asupra lor o fotografie cu un bãrbat si doreau, musai, sã le spun tot ce se putea sti despre personajul în cauzã.
Am privit cu atentie fotografia si, dupã minute bune de meditatii, le-am spus ceea ce îmi apãrea mie în fata ochilor. Era un bãrbat, cam la 60 de ani, sau putin peste, de staturã mijlocie spre micã; destul de bine împlinit, ba chiar gras si putin crãcãnat. Fata era rotundã, cu ten smed si predispus spre chelie. Elementul principal, ochii, deosebit de sfredelitori si nestatornici, în cãutarea de ceva care sã-l “rãpunã” pe cel privit. Aceastã privire era arma care l-a ajutat în tumultuoasa-i carierã. Si le zic, celor trei pirande, gândurile mele în legãturã cu omul din fotografie. Dupã acest moment, cele trei femei au început sã boscorodeascã între ele si fiecare spunea ceva în legea ei, din care am dedus, cã ele comentau afirmatiile mele în legãturã cu personajul examinat de mine: “Da bine le mai zici boierule! A’pãi Melisa si Vanesa sunt niste ageamii pe lângã matale. Ai vãzut fã, ce înseamnã sã fii doctor de cãutat în suflet cum este barosanul!”
-Dar de ce vã intereseazã aceastã persoanã? le-am zis eu celor trei femei.
-A’pãi …iaca care-i pricina. O venit omusorul ãsta, care-i în pozã la bãrbatii nostri si le-o cerut sã-l ajute, cu ceva loveli pentru alegerile trecute. El o canditat la Vaslui din partea lu’ partidu’ lu’ barosanu de Bãsescu. Stii matale cã Bãsescu îsi trage numele din sãtucul Podul Hagiului dinspre Husi? Tatãl lui îi nãscut acolo. El, domnul ista din pozã, dacã câstigã are sã fie cel mai mare peste toti barosanii din Moldova si ne-o promis c-o sã aibã grijã si de noi cei de la Grajduri si Ciurea, adicã de afacerile barbatilor nostri. Da legãtura îi mai vechi! Se zice chiar c-ar fi de-ai nostri!
-Bine, am înteles! Asa cã vã pot spune tot ceea ce se vede în spatele fetei acestui om. Ca inteligentã, este dotat mijlociu, dar are un tupeu factastic ce se gãseste doar la o singurã minoritate din care faceti si voi parte.
-Apoi îi di bini doctorasule! Si zii asa mai departi câ n-o fi dijiaba.
-Bine, sã lãsãm eventualele plocoane si ascultati mai departe. El, barosanul, cum îi spuneti voi, împarte oamenii în trei categorii. În prima pune oamenii mai inteligenti, si, oricum, mai morali cu mult decât el. În a doua categorie sunt cei din teapa lui. În a treia categorie intrã prostimea, adica, cum le zice el, pleava. Pe cei din prima categorie îi urãste de moarte, le-ar lua si viata dacã ar putea. Totusi, pe cei care îi simte cã îl pot ajuta în carierã, îi linguseste încât le sãrutã si mâinile. Asta pânã le descoperã carentele, adicã ceva bube si de care se va folosi în viitor. Dupã aceea rapid îsi schimbã felul si, precum sacalul, îi urmãreste pânã îi pune la pãmânt pentru a-l sustine în proiectele sale parsive. Asa a trecut, se pare, prin ultimii ani din comunism si apoi, s-a lãfãit în anii post decembristi.
Pe cei de teapa lui, îi studiazã profund si îi respinge pe eventualii rivali. Pe ceilalti si-i face prieteni pânã le descoperã hibele. Din acel moment începe sã-i santajeze, ca mai apoi, sã-i i-a drept sprijin în urcusul pe care-l va strãbate. În sfârsit, pe cei din a treia categorie, desi îi dispretuieste îi atrage prin laude excesive, si în special pe tineri. Se stie cã pe prosti sau pe naivi dacã îi auzi ti i-ai facut prieteni pe viatã. În schimb, dacã le spui adevãrul ti-i faci dusmani pe viatã.
-Dacã spui matale boierasule, asa o fi!
-Da’ ia spuneti nu v-a cam paradit, cã tare mult îi place aceastã expresie, ba mai mult o pune si în practicã.
-A’pãi pi noi nu o avut cum sã ne paradeascã, dar sigur pi barbatii nostri da. Io paradit di multi parali.
Cam aceasta este oglinda în care m-am uitat si asa vãd eu lucrurile în legãturã cu bãrbatul din fotografie. Dar ar mai fi o problemã. În anii studentiei a trecut prin multe probleme si am sã vã istorisesc una. Fiind valutist înrãit, a fost luat în filaj de militie si chiar de securitate. La o razie a scãpat cu fuga si, cu tupeul ce îl caracterizeazã, s-a ascuns într-un cãmin studentesc din dealul Copoului. Mai mult, a dat buzna într-o camerã peste 4 studente si s-a ascuns în dulapul cu haine. Desi copoiii au trecut pe acolo, betele studente n-au suflat o vorbã. În cele din urmã, aproape cã se asfixia, printre volãnase si chilotei. Transpirat, a iesit spãsit din dulap. A avut generozitatea, pentru prima si ultima datã în viatã, sã le ofere fetelor câte o fiolã de parfum si câte 5 dolari, recompensã cã nu l-au trãdat. În schimb, si-a revãzut atitudinea generalã si s-a apropiat de Cooperativa “Ochiul si Timpanul” devenind cadru de nãdejde. Acest lucru îi va asigura o ascensiune rapidã dupã “evenimentele” din Decembrie 89, când va intra în gratiile tribunului Vadim, devenind cadrul de bazã al unui partid dominat de uneltele fostei securitãti. Dacã personajul ar fi acum, cu câtiva ani mai tânãr, sigur ar deveni primul ales al tãrii, când se anticipeazã cã o anumitã etnie va domina în România, iar românii ar deveni minoritari. Se pare cã un prim pericol pentru natia românã a fost evitat.
Asadar, dragele mele iatã pe scurt fisa de caracterizare psihologicã a personajului din fotografie si care, cãlãreste un judet întreg, în ultimii 28 de ani si, s-a îmbogãtit, devenind un adevãrat bulibas. Mai rãu nici cã se putea pe aceste meleaguri mioritice. Asa conducãtori, asa natie, asa viitor. Ne meritãm soarta!
