SÃRBÃTOARE ÎN CODRU…Credinciosii sunt asteptati de sãrbãtoarea Izvorului Tãmãduirii, la hramul Mãnãstirii Bujoreni, una dintre cele mai frumoase asezãri monahale ale Episcopiei Husilor. Sfânta Liturghie va fi sãvârsitã de Preasfintia Sa (PS) Episcopul Ignatie al Husilor, înconjurat de un numeros sobor de slujitori. „Vã asteptãm cu mare drag sã ne fiti alãturi la aceastã mare si îndoitã bucurie: hramul mãnãstirii noastre si slujba arhiereascã ce va încununa sãrbãtoarea”, a transmis de Sfintele Paste pãrintele staret Euharist Micu. Prima atestare documentarã a Mânãstirii Bujoreni dateazã din 27 martie 1602, dar putem presupune ca a existat o viatã monahalã anterioarã acestei date. Legenda spune cã un mãgar s-a oprit în pãdure în fata unui stejar, în care era ascunsã de mai demult si uitatã, o icoanã a Maicii Domnului. S-a numit initial Schitul Mãgarului. Acum, Schitul a renãscut cu ajutorul unor cãlugãri veniti de la Mânãstirea Petru Vodã, trimisi la Bujoreni de Pãrintele Iustin Pârvu pentru a reface totalmente aceastã frumusete monahalã.
Legendele pornesc de pe vremea lui Sefan cel Mare, se spune cã în apropiere sau chiar pe locul unde se aflã astazi mãnãstirea Bujoreni a existat un alt lãcas ce se numea Mãnãstirea Recea atestatã documentar în 1444. În timpul domniei lui Stefan cel Mare în aceste locuri s-au dat lupte grele împotriva turcilor în perioada 1474-1476 la Vaslui – Valea Albã care au dus la disparitia unor sate si implicit la disparitia mai multor lãcase de cult construite din piatrã sau lemn, printre acestea fiind si Mãnãstirea Recea. La nãvãlirea dusmanilor peste plaiurile Moldovene, cãlugãrii de la schitul Recea au îngropat bunurile mãnãstirii si au dus icoana Maicii Domnului ferecatã în argint si fãcãtoare de minuni, în pãdure, ascunzând-o în scorbura unui stejar, rãmânând ascunsã timp de mai bine de 100 de ani fãrã ca cineva sã mai stie de ea. O altã asemãnare este cã, asa cum a vãzut Daniil Sihastru luminitele care l-au decis pe Stefan sã aleagã altarul mãnãstirii Putna, tot asa si la mãnãstirea Bujoreni legendele spun cã a fost construitã dupã niste semne minune. Un oarecare mocan Ioan Bretcanu, mare crescãtor de oi, a poposit în padurea boierului Bujoreanu, în apropiere de locul unde se aflã acum mãnãstirea, care are Hramul astãzi: Izvorul Tãmãduirii. Legenda spune cã unul din mãgari s-a oprit trei zile la rând în pãdure, în fata unui stejar, în care era ascunsã de mai demult si uitatã, icoana Maicii Domnului. Minunea facutã de Fecioara Maria i-a hotãrât pe ciobani sã zideascã în acel loc o bisericã si un schit. Se spune cã prima bisericã a fost fãcutã din stejarul cu icoana, din lemnul lui fiind pânã azi Sfânta Masã.
Rectitoritã si refãcutã din temelii
Actuala mãnãstire a fost rectitoritã în 1840 când s-a construit si biserica nouã cu hramul “Adormirea Maicii Domnului” – 15 august. Biserica este în stil moldovenesc, tip navã cu trei abside, din piatrã si cãrãmidã. În 1886, Carol I era stapânul pãdurilor din preajma Bujoreniului. Anul 1918 vine cu reforma agrarã, apoi comunismul nemilos si viata Mãnãstirii Mãgarului devine din ce în ce mai zbuciumatã, cu timpul pustiitã. Între 1970-1980 este acoperitã cu tablã de zinc, cu ajutorul credinciosilor din satele din jur, pentru a proteja pictura din 1930. Pictura nu este valoroasã ca tehnicã ci ca expresivitate si se pãstreazã si astãzi o parte din pictura originalã. Dupã 1989 BOR a hotãrât redeschiderea si înfiintarea mãnãstirilor si schiturilor, asa s-a întâmplat si aici. Din 1993 primeste statutul de mãnãstire de maici, acestea nefãcând fatã situatiei economice si cerintelor au cerut sã trimitã monahi, cã ei pot înfrunta mai usor sãrãcia si greutãtile. Ioachim Vasluianul este staret pânã în 2002, se ocupã de chilii , anexe si construieste un gard din piatrã si electrificarea locasului. Cu aprobarea Prea Sfintitului Ioachim, devenit între timp Episcopul Husilor, monahul Euharist Micu, în vârstã de 25 de ani, absolvent al Academiei de Studii Economice Bucuresti, a fost hirotonit ieromonah pe seama mãnãstirii Bujoreni – Episcopia Husilor, si numit în functia de staret. Acum personalul mãnãstirii este format din 26 monahi. S-au facut eforturi de conservare a monumentului istoric, consolidându-se zidurile, tencuialã nouã, s-a schimbat acoperisul, s-a refãcut si pictura interioarã, a fost schimbatã si pardoseala. În curtea mãnãstirii a fost construit un aghiasmatar din lemn lucrat dupã modelul traditiilor moldovenesti din nordul Bucovinei. În prezent, în incinta mãnãstirii se mai aflã în lucru o nouã bisericã, un muzeu, o salã de conferinte si un atelier de icoane. Din cauza numãrului mare de credinciosi a fost nevoie de construirea unei noi biserici. În muzeu vor fi expuse diverse vestigii arheologice, descoperite în timpul lucrãrilor de restaurare a vechiului edificiu monahal sau în împrejurimi, piese etnografice si vechi obiecte de cult, care s-au mai pãstrat. În anul 1935 primeste numele de Mãnãstirea Bujoreni – din simplul fapt cã numele este mai uzual si a fost dat dupã numele localitãtii. Hramurile mãnastirii sunt la sãrbãtorile ortodoxe Izvorul Tãmãduirii si Adormirea Maicii Domnului.
