ANIVERSARE… Cunoscutul etnolog vasluian Dan Ravaru a împlinit 77 ani. Cu discretia ce îl caracterizeazã, acesta si-a sãrbãtorit ziua de nastere alãturi de colegi, prieteni si familie. Îi transmitem si noi ”La multi ani!” si multã sãnãtate, cãci, peste 23 ani, vrem sã sãrbãtorim un altfel de centenar. În rândurile urmãtoare, vã prezentãm o scurtã biografie a celui care, de peste 35 ani, si-a pus cariera în slujba culturii din Vaslui.
Dan Ravaru, cunoscut profesor, etnolog, folclorist si publicist, s-a nãscut la 3 aprilie 1941, la Bârlad. Dupã absolvirea scolii gimnaziale si a liceului la Predeal, a urmat cursurile Universitãtii “Al. I. Cuza” din Iasi, Facultatea de Filologie, dupã care a fost profesor la liceele din Puiesti si Negresti, apoi, din 1979, activeazã în cadrul Centrului Judetean pentru Conservarea si Promovarea Culturii Traditionale Vaslui. A fost si publicist o bunã bucatã de vreme, fiind colaborator al cotidianului ”Vremea Nouã”, dar si la alte publicatii cu profil cultural (revistele ”Luceafãrul” sau ”Datini”.). A publicat mai multe volume – piatrã de cãpãtâi pentru oricine doreste sã studieze obiceiurile populare din judetul Vaslui, dintre care: ”Datini si obiceiuri de pe valea Tutovei”, ”Folclor, etnografie, istorie localã”, ”Cutia Pandorei”, ”Comuna Alexandru Vlahutã”, ”Folclor literar de pe Valea Tutovei”, ”Cartea întâia a Racovei” ori ”Cartea Puiestilor” sunt doar câteva titluri. Cu toatã vârsta înaintatã, Dan Ravaru rãmâne acelasi neobosit etnolog si cunoscãtor al obiceiurilor si datinilor populare, contribuind, în colaborare cu autoritãtile locale, la organizarea diverselor manifestãri populare, publicând în continuare articole în presa localã si având în pregãtire si alte cãrti.
„M-a luat de bãrbie, s-a uitat cu insistentã în ochii mei si…”
Cea mai recentã carte publicatã este „Revenirea Basarabiei la patria strãbunã”, lansatã sãptãmâna trecutã, pe 27 martie, când s-au împlinit 27 ani de la Unirea Basarabiei cu România. „Pentru generatia mea, orice referintã la românii dintre Prut si Nistru, la Basarabia, era un adevãrat tabuu. În manualele scolare, referintele lipseau în general, doar la Mihai Roller (si la alti istorici asemenea lui) era pomenitã Basarabia, extrem de succint si ca un teritoriu jefuit de mosierimea si burghezimea românã. Când, în clasa a VI-a, la ora de istorie, am pomenit despre Basarabia, din ce stiam de la ai mei, profesoara m-a chemat pe culoar, m-a luat de bãrbie, s-a uitat cu insistentã în ochii mei, privirea ei având o notã de tragism, si a repetat de câteva ori: <<sã nu mai spui>>. La liceu, când mi s-a predat nuvela: <<Alexandru Lãpusneanu>> si am întrebat, cu aparentã nevinovãtie, unde este Hotinul despre care se vorbea în nuvelã, am fost chemat, de data aceasta, la cancelarie, unde am fost <<pus la punct>>. Cele de mai sus ilustreazã acea tãcere din 1948 pânã în 1989, care i-a fãcut pe români, ca în bunã parte, sã ignore o parte a propriului neam. În 1990 a început o perioadã foarte frumoasã de reapropriere, de redescoperire, de trãire comunã. Au fost acele Poduri de Flori (atât de minunate începuturi!), care, din pãcate, au rãmas în acest stadiu, amintite numai de zeflemelile de cafenea ale unor ziaristi de duzinã. În primii ani de dupã 1989 am fost, frecvent, în mai multe zone din Basarabia si am constatat existenta unui puternic curent unionist. A mai existat, atunci, si momentul complotului bolsevic de la Moscova, când sovietismul a încercat sã preia puterea si, în degringolada creatã, s-ar fi putut face orice, asa cum tãrile baltice au deschis drumurile spre independentã. Am pierdut acel moment, am pierdut si altele care au urmat, noi, românii de dincoace de Prut, dezamãgindu-i total pe fratii nostri de dincolo de acest râu blestemat în creatiile folclorice pentru sfâsierea unui neam. Acum, treptat-treptat, vechea prãpastie creatã de rusi a început sã se refacã, atât prin nepãsarea noastrã, cât si prin sprijinul unor <<prieteni>>; ambasadorul de la Chisinãu al unui stat prieten si protector a declarat, de exemplu, cã între România si Republica Moldova nu existã nicio legãturã de ordin istoric. Dar, trecând peste toate acestea, trebuie sã dovedim cã suntem acelasi popor si peste Prut, si peste Nistru si mai departe”, scrie profesorul Ravaru în prefata cãrtii „Revenirea Basarabiei la patria strãbunã”.
