EMOTIE… La Chisinãu s-a desfãsurat, duminicã, o manifestatie unionistã, „Marea Adunare Centenarã”, menitã sã marcheze cei 100 de ani de la Unirea Basarabiei cu România, eveniment care a avut loc pe 27 martie 1918. Marea Adunare a românilor a fost organizatã de mai multe grupãri unioniste din R. Moldova si din afara granitelor acestei tãri.
Printre cei care au participat la eveniment au fost si multi vasluieni, veniti din Bârlad, Husi, Negresti sau alte localitãti ale judetului. „A fost un moment pe care nu-l voi uita niciodatã, de-a dreptul emotionant. Fratii nostri din Basarabia plângeau si spuneau cã vor unirea cu Tara-mamã. Au spus cã nu le pasã cã va fi mai bine sau mai greu, nu îi intereseazã nimic, decât sã fie alãturi de fratii lor. Sã vezi atâta dorintã de unire, atât de multã sperantã, a fost ceva care m-a marcat pe viatã”, a spus unul dintre vasluienii participanti la Marea adunare. Ziua de 27 martie 2018 înseamnã, pe lângã cei 100 de ani de la anuntul Unirii cu patria-mamã, si începutul unei povesti aparte, care are legãturã cu municipiul Vaslui. La zece ani de la Unirea cu România, în 1928, la Chisinãu a fost dezvelitã statuia lui stefan cel Mare, lucrare a sculptorului basarabean Alexandru Plãmãdealã. Urmând cursul sinuos si tragic al istoriei, statuia a fost trimisã în „refugiu”, la Vaslui, în anul 1940, pentru a evita o întâlnire cu trupele bolsevice. Dupã ce ostasii români au trecut Prutul, conform celebrului ordin, i-a urmat si Stefan cel Mare, statuie care, în 1942, a fost reinstalatã pe soclul sãu, la Chisinãu, dupã doi ani de stat în Vaslui.
Povestea statuii din centrul Chisinãului, care a fost admiratã de vasluieni
Monumentul a fost turnat la Bucuresti, la turnãtoria lui Râscanu, în anul 1927, din bronz provenit de la 6 tunuri mari, capturate de la otomani în timpul Rãzboiului de Independentã din anii 1877-1878. Monumentul fost inaugurat la 29 aprilie 1928, la cea de-a zecea aniversare a unirii Basarabiei cu România, montat pe un soclu din piatrã extrasã din cariera de la Cosãuti, proiectat de E. A. Bernardazzi, arhitectul orasului Chisinãu, si de inginerul G.A. Levitchi. Monumentul avea, în total, 11,20 metri înãltime. Soclul era compus din 5 pietre monolite si avea 6 metri înãltime. Statuia are 5,20 metri înãltime. Pe fatada principalã a soclului era dãltuitã inscriptia: „Stefan cel Mare – Domnitor al Moldovei”. În anul 1923, lui Al. Plãmãdealã, cel care este autorul statuii, i s-a propus sã elaboreze proiectul monumentului lui Stefan cel Mare. În cãutarea portretului lui Stefan cel Mare el a cutreierat o multime de mãnãstiri, pânã ce în una din ele – la Gura Humorului – a descoperit o miniaturã, datatã cu anul 1475, în care pictorul l-a pictat pe Stefan în naturã. Aceastã imagine el a luat-o drept bazã pentru lucrul asupra portretului. Plãmãdealã a prezentat trei variante ale monumentului. Dupã ultimatumul sovietic din 1940, statuia a fost transportatã în mare grabã la Vaslui, unde a fost instalatã lângã biserica Sfântul Ioan, ctitoritã chiar de marele voievod, din centrul orasului. În august 1942, statuia a fost reinstalatã la Chisinãu, în fata Arcului de Triumf. În 1944 statuia a fost evacuatã din nou, fiind transportatã la Craiova. În anul 1945 sculptorita Claudia Cobizeva, o elevã a sculptorului A. Plãmãdealã, a vãzut întâmplãtor statuia lui Stefan într-un parc din Craiova si a semnalat aceasta autoritãtilor sovietice. Statuia s-a reîntors astfel la Chisinãu, ca bun cultural scos din URSS.
