ÎNCEPUTURI…Orașul Vaslui nu a dus, în trecut, lipsă de personalități atât din domeniul artistic, cât și din medicină, pedagogie sau literatură. Considerat la începutul secolului XX drept o localitate „un pic mai răsărită decât un sat mare, excepție făcând cele câteva case boierești, precum și centru unde se întretăiau câteva mici străzi cu prăvălii, cârciumi, băcănii sau atreliere‘’, Vasluiul dă nume de femei care au ajuns celebre în România acelor ani. Vorbim de doamna teatrului vasluian, Aglae Pruteanu sau de profesoara emerită Eugenia Cărare Munteanu, precum și de doctorul docent Gioconda Dobrescu sau scriitoarea Santa Ghinea Prisecaru, născută în anul Marii Uniri de la 1918.
Pruteanu Aglae (1866-1941) a fost o mare artistă dramatică. S-a născut la Vaslui, în anul 1866, într-o familie veche moldovenească, originară din Botoșani, având legături de înrudire pe la toate mănăstirile din județul Neamț și din împrejurimi. Informații privind etapele vieții și ale creației artistice sunt cuprinse în amănunțime, în volumul: „Amintiri din teatru”, apărut la Iași în 1922. „Vasluiul…nu era pe atunci mai răsărit decât un mare sat, excepție făcând cele câteva case boierești așezate în fundul ogrăzilor și înconjurate de copaci bătrâni, precum și un centru unde se întretăiau cele câteva străzi mici cu prăvălii, cârciumi, băcănii, ateliere”. Din mărturisirile din capitolul „Amintiri din copilărie”, aflăm că, după ce urmează școala primară, a frecventat un pension privat, deoarece școala secundară nu era încă înființată la Vaslui. Instruirea a continuat cu o profesoară de limba franceză, prietenă de a mamei, care locuia chiar în aceeași casă. La insistența părinților, la 14 ani, a pornit cu trăsura spre Iași pentru a urma Școala Centrală, dar din cauza greutăților materiale a intrat la Școala profesională „Sf. Sava”, pe care a părăsit-o peste puțin timp. Aglae Pruteanu și-a început cariera artistică din copilărie, prin diferite manifestări ocazionale, spontane și în chip natural. Ea mărturisea: „te naști cu aptitudini artistice naturale sau devii artist, în urma studiului voit în direcția unei ramuri artistice, care îți place și la care dorești să parvii cu orice chip”. Recomandată de Henriette Capșa, profesorului Mihai Galino, Aglae este admisă la Conservator, înscriindu-se printre elevele cele mai bune datorită calităților excepționale. Încă din Conservator este remarcată de marii actori ai timpului: Aristizza Romanescu, Agatha Bârsescu, Grigore Manolescu, care o distribuie în roluri mari din dramaturgia română și universală: Sonia („Crimă și pedeapsă”), Anca („Despot Vodă”), Ofelia („Hamlet”), Margueritte Gautier („Drama cu camelii”), Doamna Clara („Vlaicu-Vodă”), cele mai multe jucate alături de State Dragomir. A jucat și la București rolul Marguerittei, împreună cu marele actor Ion Manolescu, având același succes ca la Iași. În revista „Viața românească”, nr. 8 din 1912, apare un articol semnat de Tudor Arghezi, care spunea: „Noi care am văzut-o jucând pentru întâiași dată, precizând cu putere și cu contire de văpaie anumite senzații și sentimente, neîncetat în posesiunea unui temperament adevărat, am crezut că ne dăm seama, câte glorii de scenă ar fi întunecat d-na Pruteanu, dacă în loc să pâlpâie la Iași, oraș mai mult de filozofi decât de spectaculuiști, ar fi venit să ardă în București”. Impresionat de calitățile „Prutencii” din Vaslui, G. Topârceanu, inspector al teatrelor, definea în mod concret pe marea artistă: „Artist în stil mare, Iașul trebuie să fie mândru de interpreta care ne-a dat o Ofelie, incomparabilă prin glasul ei patetic, prin grația și plasticitatea atitudinilor pe care aș fi vrut să le văd eternizate pe pânză sau în marmură” (Revista „Teatrul”, 1912, nr. 10). S-a retras din teatru în plină glorie artistică, din dragoste pentru arta ei și din respect pentru publicul care a iubit-o. Otilia Cazimir nota în volumul „Inscripții pe marginea anilor”: „Cu discreția ei de totdeauna, și poate și dintr-un pic de cochetărie, – ultima și dureroasa cochetărie, – a plecat din teatru înainte ca „ale vremii nobile injurii” să-și pună pecetea pe chipul ei dulce și să provoace respectuoasa compătimire a celor de dincolo de rampă”. Gloria scenei ieșene de altădată, marea vasluiancă s-a stins din viață la începutul primăverii 1941, pe un pat de spital, singură, bătrână și uitată. O altă vasluiancă care i-a călcat pe urme ”Prutencii” a fost Petrăchescu Eliza (Nicolau) (1912-1989), actriță de teatru și film. Aceasta a făcut studiile medii la Liceul „Mihail Kogălniceanu” Vaslui, sub numele de fată Nicolau Eliza, și superioare la Conservatorul de Artă Dramatică din Iași. A fost actriță la Teatrul Național „V. Alecsandri” din Iași, unde a creat zeci de roluri alături de Miluță Gheorghiu, Anny Braeski, C. Calmuschi, Ștefan Ciubotărașu, Ion Lascăr ș.a. La Teatrul Național din București a realizat, de asemenea, numeroase roluri de mare dramatism, dar și în filme și teatru de televiziune.
Profesoarele de excepție ale Vasluiului: Murgoci, Munteanu și Banu
În memoria Vasluiului au rămas mulți dascăli care au contribuit din plin la formarea generațiilor de tineri, însă printre ai au fost profesori de excepție care s-au remarcat și prin performanțe unice. Este exemplul Elenei (Florea) Murgoci (1960 – 1999) care a fost profesoară de sport, dar și atletă, campioană mondială la maraton și vicecampioană olimpică la aceeași probă, campioană balcanică, multiplă campioană națională la 3000 m. S-a născut în Rediu, suburbia Vasluiului și a făcut liceul aici, iar Institutul de Educație Fizică și Sport la Iași. Talentată și apreciată, profesoara de atletism a deținut funcții de răspundere în forurile sportive de conducere din județele Vaslui și Dâmbovița. S-a stins din viață prematur, fiind asasinată. Un alt dascăl de excepție a fost și Munteanu Cărare Eugenia (născută la 13 octombrie 1915, în orașul Vaslui) a fost profesoară și directoare de școală. A absolvit Liceul Ortodox de Fete din Vaslui și apoi a urmat studiile Facultății de Științe Naturale a Universității din Iași. În orașul Vaslui a condus ca director următoarele unități școlare: Liceul ortodox de fete (1940-1948); Școala Medie tehnică de Cooperație (1949-1953); Școala Medie Tehnică Agricolă (1953-1954); Școala generală nr. 2 (1957-1973). Între anii 1954-1957 a fost inspector școlar la Secția de învățământ Vaslui. Pentru contribuția deosebită în domeniul învățământului i s-a acordat titlul de Profesor emerit, cea mai mare distincție acordată de Ministerul Învățământului. Nu în ultimul rând, o menționăm și pe Banu Forentina (1920 – 2010) care a fost profesoară și conferențiar universitar la Institutul de Perfecționare a Cadrelor Didactice Iași, dar și publicist. Născută la Vaslui, aceasta a urmat Liceul Ortodox de Fete din Vaslui, apoi Facultatea de Istorie Iași. După absolvirea facultății în 1943, funcționează ca profesor la L.M.K. Vaslui și la Școala medie de Cooperație. Participă alături de prof. univ. dr. Al. Andronic și Ecaterina Neamțu la săpăturile arheologice de la Curțile Domnești Vaslui. A publicat articole și studii pe teme importante ale istoriei naționale și locale, dintre care amintim: ”Valorificarea elementelor de istorie locală în educația patriotică a elevilor”, ”Viața și activitatea lui Al. I. Cuza” etc.
Scriitoarea Prisecaru Santa Ghinea, născută în anul Marii Uniri
SENSIBILA…Prisecaru Santa Ghinea s-a născut în 1918, la Vaslui, fiind o scriitoare de succes. A terminat Liceul „Mihail Kogălniceanu”, unde și debutează ca poetă în coloanele revistei școlare „Vlăstarul”. După studiile universitare urmate la Iași, va fi profesoară la Constanța și în alte localități, redactor într-o editură, concomitent colaborând la mai multe reviste literare cu poezii pentru copii și proză scurtă. A publicat mai multe volume de versuri.
Gioconda, doctorul docent al Vasluiului
SOMITATE…Dobrescu Gioconda, născută în 1922, la Vaslui, a fost doctor în științe medicale, profesor universitar și doctor docent. Este absolventă a Liceului „Mihail Kogălniceanu” din Vaslui, promoția 1951. Urmează Facultatea de Medicină din Iași și este oprită cadru didactic universitar la Facultatea de Anatomie Patologică. Medic primar (1961), își trece doctoratul, în 1970, cu lucrarea „Pneumoniile interstițiale la copil”. Docența în 1974, iar din 1978 profesor la catedra de Histologie. Peste 400 de lucrări științifice publicate în țară și străinătate. Titluri de tratate „Tumorile glandei mamare” (2 volume, în colaborare); „Tumorile tiroidei” (în colaborare).
