LACRIMI… Momente de tristete pentru mii de familii din judetul Vaslui. Pãrintele arhimandrit Antonie Jeflea, staretul Mãnãstirii Giurgeni, din comuna Valea Ursului, în apropierea comunei Bãcesti, cel la care apelau mii si mii de vasluieni anual, pentru sãnãtate si liniste, s-a stins din viatã, dupã o grea suferintã. Anuntul a fost fãcut duminicã dupã-amiazã de cãtre reprezentantii Arhiepiscopiei Romanului si Bacãului: „Cu durere, vã aducem la cunostintã cã în aceastã dupã-amiazã a plecat la Domnul pãrintele Arhimandrit Antonie Jeflea, staretul Mãnãstirii Giurgeni. Ne rugãm ca Domnul sã aseze în ceata cuviosilor pe slujitorul sãu”. Asta dupã ce, pe 9 februarie, credinciosii fuseserã îndemnati sã se roage pentru sãnãtatea staretului: „În pas de mare durere venim cu umilintã rugându-vã sã vã rugati pentru Pãrintele nostru iubit Arhimandrit Antonie, care are mare nevoie de rugãciuni. Dacã în momentele grele ale noastre, el a fost alãturi ore întregi, acum a venit timpul ca si noi o rugãciune sã facem pentru el”. Una din marile minuni sãvârsite la Giurgeni s-a petrecut cu 23 de ani în urmã, când un copil de 6 ani, din Vaslui, care nu rostise un cuvânt de la nastere, a început sã vorbeascã în biserica mãnãstirii din Giurgeni, dupã Sfânta Slujbã.
Mii de femei din tot judetul Vaslui au ajuns la Giurgeni, în ultimii 23 de ani, si au cerut o minune de la Dumnezeu pentru a deveni mame, iar Cel de Sus le-a ascultat ruga. Mii de bolnavi s-au rugat, cu ochii în lacrimi, la icoana fãcãtoare de minuni a mãnãstirii, pentru sãnãtate. Pentru toti acestia, pãrintele Antonie gãsea o vorbã bunã si un gând cald. Dar, de ieri, pãrintele nu mai este, pentru cã Dumnezeu l-a chemat la El, dupã o viatã trãitã în slujba divinitãtii. Pãrintele staret Antonie Jeflea si-a gãsit linistea în mãnãstirile Moldovei, desi provenea din Banat. Drumul spre cãlugãrie l-a început la mãnãstirea Secu, sub îndrumarea preafericitului pãrinte Cleopa. Mãnãstirea l-a purtat în scoalã, dupã liceul sanitar urmând Seminarul Teologic, Facultatea de Drept si, apoi, Facultatea de Teologie. Fost secretar al mãnãstirii Cetãtuia, de la Iasi, pãrintele Antonie a fost trimis slujitor la Mãnãstirea Giurgeni de la 1 iulie 1995, fiind numit staret la 1 noiembrie 2000. În Moldova si mai ales la Giurgeni, pãrintele Antonie a descoperit sufletul cald si primitor al oamenilor locului. „Sufletul omului este ca o camerã din casã pe timpul iernii. Dacã afarã e frig si în casã cald – este bine, dar dacã frigul de afarã pãtrunde si în casã – nu putem trãi”, spunea pãrintele staret Antonie Jeflea, în urmã cu 14 ani, pentru Ziarul de Roman. Asezãmântul monahal de la Giurgeni dateazã de la începutul secolului al XVIII-lea, când apare mentionat documentar pentru prima datã ca fiind un schit construit în anul 1721, de cîtiva cãlugãri greci. Pe la jumãtatea secolului XIX-lea, lãcasul de cult a fost transformat în schit de maici si, apoi, în mãnãstire de maici. Actuala bisericã a mãnãstirii a fost construitã în anul 1833, functionând pânã în anul 1959, când a fost desfiintatã de comunisti. Mãnãstirea a rãmas în paraginã pânã în anul 1993 si a fost redeschisã în aprilie 1995. Cererea credinciosilor care au sustinut reînfiintarea mãnãstirii a fost acceptatã de Episcopia Romanului si, la 1 iulie 1995, pãrintele Antonie Jeflea a fost trimis ca preot slujitor. Chiar din anul sosirii la mãnãstire, pãrintele Antonie a început lucrãrile de restaurare si reconstructie a mãnãstirii. Mãnãstirea Giurgeni este recunoscutã si cãutatã de credinciosi pentru cã adãposteste o icoanã veche despre care se crede cã înfãptuieste minuni. Icoana este îmbrãcatã în argint si a fost dãruitã bisericii la data de 6 august 1831, dovedindu-se, dupã cum spun localnicii, fãcãtoare de minuni. Se spune cã cel de-al treilea ochi si cea de-a doua gurã au apãrut peste noapte, prin voie dumnezeiascã, pe icoana deja pictatã. Pãrintele Antonie spunea cã a fost martor al minunii chiar în anul sosirii sale la mãnãstire, în anul 1995. „Era un copil de vreo sase ani, din Vaslui, mut din nastere. Pãrintii l-au adus la mãnãstire si, la un moment dat, dupã slujba de maslu pe care am oficiat-o, copilul a rostit limpede primele cuvinte din viata lui, cerându-i mamei sale sã-l ia în brate si sã-l ridice pânã la icoanã pentru a o sãruta”, povestea pãrintele Antonie. Povestea a fãcut înconjurul tãrii si oamenii au bãtut drumul pânã la Giurgeni sã cearã ajutor. Icoana nu are o datã de prãznuire, dar pelerinii o cinstesc la 6 august, data intrãrii icoanei în posesia mãnãstirii, la hramul lãcasului de cult si la toate sãrbãtorile închinate Maicii Domnului.
