CUTREMURÃTOR… Odatã cu plecarea fostului episcop Onilã din fruntea Eparhiei Husilor, au apãrut tot mai multe semnale legate de devalizarea patrimoniului institutiei, de care se face vinovat fostul episcop Onilã. În august 2017, scriam despre faptul cã, pe ultima sutã de metri de „domnie” a fostului episcop, camioane încãrcate cu bunuri din Palatul Episcopal plecau cãtre directii necunoscute, în timpul noptii. Politia, care ar fi trebuit sã se sesizeze si sã verifice aceste informatii, a stat cu mâinile în sân, în timp ce patrimoniul Episcopiei a fost jefuit fãrã milã. Un cititor al ziarului nostru ne-a trimis o scrisoare cu elemente incendiare, în care se aratã jaful fãcut de Onilã, odatã cu plecarea acestuia la Vãratec. „Unele obiecte de cult si unele obiecte de patrimoniu nu se mai vãd de o bucatã de timp nici în Catedrala Episcopalã, nici în curtea Episcopiei. Este vorba de „cutia de argint”, poleitã cu aur pe anumite portiuni, în care a stat Mâna Sfântului Mucenic Chiriachi, timp de peste 220 de ani, valoroasã atât sub aspec artistic, cât si istoric”, remarcã persoana care face sesizarea. Pasionat de istoricul Episcopiei, cititorul nostru mai spune cã patru icoane împãrãtesti, pictate de Tãtãrãscu, ar fi dispãrut si ele, în disparitia acestor bunuri de o valoare inestimabilã fiind implicat si staretul de la Mãnãstirea „Dimitrie Cantemir”, Serafim Bodnar.
Fostul episcop Onilã si sluga sa credinciasã, numitã consilier economic al Episcopiei, Serafim Bodnar, staret al Mãnãstirii Grumezoaia, sunt acuzati de un cititor care cunoaste istoria si bunurile Episcopiei de devalizarea acestei eparhii, cu complicitatea institutiilor puse sã aplice legea. Acesta sustine – si aduce si probe în apãrarea sa – cã bunuri de o valoare inestimabilã au dispãrut din patrimoniul Episcopiei, fãrã sã se ia vreo mãsurã împotriva celor doi. Ziarul nostru remarca, în august 2017, înainte de plecarea lui Onilã din eparhie, faptul cã un camion al mãnãstirii Bujorãni cãrase numeroase bunuri din Palatul Episcopal, asigurându-i fuga fostului episcop Corneliu Onilã. Ca hotii, în miez de noapte, Onilã a supravegheat încãrcarea tuturor bunurilor din Palatul Episcopal, bunuri de o valoare inestimabilã fiind scoase din interiorul episcopiei si duse fie la Mãnãstirea Bujoreni, fie la casa episcopului, din satul Corni Albesti. Cel care a orchestrat atunci golirea Palatului Episcopal era Florin Onilã, administratorul Eparhiei, fratele fostului episcop, în timp ce cãrãusi au fost cãlugãrii de la Mãnãstirea Bujoreni, slugile credincioase ale lui Onilã. Nimeni nu a luat mãsuri, în timp ce Mitropolia a sustinut cã nu a dispãrut nimic. Ori, am primit zilele trecute o scrisoare cu detalii absolut incredibile, care ar trebui sã-i facã pe cei din Politia Românã sã verifice autenticitatea acestor afirmatii. Iatã ce scrie cititorul nostru: „Un pasionat de istorie doreste ca, prin ajutorul presei si în special al ziarului dumneavoastrã, sã fie aduse de unde sunt acum si reasezate la locul lor, unde au stat sute de ani, unele obiecte de cult si unele obiecte de patrimoniu care nu se mai vãd de o bucatã de timp nici în catedrala episcopalã, nici în curtea Episcopiei. Este vorba de „cutia de argint”, poleitã cu aur pe anumite portiuni, în care a stat Mâna Sfântului Mucenic Chiriachi, timp de peste 220 de ani, valoroasã atât sub aspec artistic, cât si istoric. Mentionãm faptul cã Mâna dreaptã a Sfântului Mucenic Chiriachi, ca sfinte moaste, a fost proprietatea domnitorului Constantin Mavrocordat, fiind dãruite arhimandritului Meletie, zis si Moldoveanul, care îsi avea metania în mãnãstirea Marea Lavra, de la Muntele Athos. Între anii 1785 si 1887, moastele au fost amanetate arhimandritului Ghenadie, pentru suma de 100 de lei. La 1 iunie 1787, Episcopul de Husi, Iacob Stamate a rãscumpãrat de la arhimandritul Ghenadie moastele, plãtind datoria de 100 de lei, si asezate la Catedrala Episcopalã din Husi, probabil, într-o cutie de lemn. În 1791, ele au fost asezate în cutia de argint mai sus mentionatã. Aceastã cutie a fost fãcutã de fratii Vasile si Stefan Cebrecov, în memoria fratelui lor, colonelul Alexie Cebrecov, pentru Mâna dreaptã a Sfântului Chiriachi. Cutia are o inscriptie în limba rusã si românã, în care se spune cã polcovnicul Alexie Cebrecov, fiind în regimentul de Don, a fost ucis la Sturm în 11 decembrie 1790, când armatele rusesti au luat Ismailul, apoi adus fiind la Husi, a fost înmormântat de episcopul Iacob Stamate in partea dreaptã a altarului, unde este astãzi vesmântãria. În anul 1807 episcopul Husilor, Meletie Lefter, a fãcut tocul de argint în care este asezatã si astãzi Mâna dreaptã a Sfântului Chiriachi, purtând inscriptia urmãtoare: ” Cu ajutorul santei facutu-s-a acest toc de robul lui Dumnezeu, smerit arhiereu Meletie, episcop al Husilor, 1807″. Astãzi aceastã cutie originalã se aflã în Biserica nouã a mãnãstirii Grumezoaia, în strana din partea stângã, si are asezat în ea un os de om, asa zis Sf. Moaste de la Muntele Sinai, cum aratã hârtia scrisã si atârnatã peste capacul ei. Nu se stie din ce motiv si sub ce formã a ajuns acolo acest obiect de patrimoniu care a apartinut Episcopiei Husilor. În locul cutiei originale, se vede acum un fals de cutie, numitã si raclã, în care este asezat tocul original cu Mâna dreaptã a Sfântului Chiriachi”, ne sesizeazã cititorul nostru.
Onilã si Bodnar au înlocuit patru icoane împãrãtesti, acuzã cititorul nostru
„Alt sacrilegiu fãcut de fostul Episcop al Husilor, Corneliu Onilã, împreunã cu arhimandritul Serafim Bodnar, este cã în urmã cu câtiva ani au înlocuit cele patru icoane împãrãtesti de pe catapeteasma Catedralei Episcopale din Husi, pictate de renumitul D.G. Tãtãrãscu, în anul 1891, cu niste falsuri. Icoanele de patrimoniu reprezentau pe Iisus Hristos, Maica Domnului, Sfintii Apostoli Petru si Pavel si Ioan Botezãtorul si erau ultimele mãrturii ale mãiestriei pictorului D.G. Tãtãrascu la Husi, deoarece toatã pictura interioarã din Catedrala Episcopalã, efectuatã de el, în ulei, între anii 1890 – 1891 s-a cojit si a cãzut total împreunã cu tencuiala, în urma cutremurului din 10 noiembrie 1940. Între anii 1943 si 1944, fiindcã pictura lui Tãtãrãscu nu a mai putut fi restauratã, ea a fost înlocuitã în întregime cu o picturã în frescã executatã de pictorii D. Horung si N. Panã din Iasi. Actuala picturã din catedrala episcopalã a fost executãtã în tehnicã frescã de pictorul D. Banica din Bucuresti, prin anii 1997 – 1998, în timpul Episcopului Ioachim Mares, deoarece vechea picturã executatã de cei doi ieseni a fost distrusã în totalitate de cutremurul din 1977 si 1986. Tot în urmã cu câtiva ani, fostul Episcop al Husilor, Corneliu Onilã, împreunã cu Serafim Bodnar, a luat trei icoane vechi de patrimoniu de la Muzeul Eparhial, înfiintat în timpul Episcopului Ioachim Mares, unde erau expuse si nu se mai stie nimic de ele. De asemenea, nu stim din ce motiv a demolat monumentul de piatrã cu o cruce în vârf, ridicatã de episcopul Silvestru Bãlãnescu, în anul 1893, în memoria înaintasului sãu, Veniamin Costache, de la Husi, cu inscriptia: „Monumentul ridicat în memoria fericitului întru pomenire Veniamin Costache, Episcop al Husilor, de la 1796, si Mitropolit al Moldovei si Sucevei de la 1803 la 1841. Silvestru Bãlanescu, Episcopul Husilor, 1893, luna octombrie”. Nu se stie cu ce l-a deranjat pe fostul episcop Corneliu acest monument, care a strãjuit curtea Episcopiei de peste 120 de ani, împreunã cu brazii si ceilalti arbori seculari, pe care i-a tãiat fãrã nici un motiv”, remarcã pasionatul de istorie,
„Episcopia este strãjuitã de gard de beton armat”
„Tot fostul Episcop al Husilor, a ordonat demolarea gardului dinspre strada Mihail Kogãlniceanu, dintre liceul Mihail Kogãlniceanu si clopotnitã, zidit în timpul episcopului Sofronie Miclescu, între anii 1849 si 1850. În locul lui s-a construit un gard de beton armat, închis, înalt ca la puscãrie, încât Palatul Episcopal, cladire monument istoric ridicat în anul 1784 nu se mai vede în totalitate din stradã”, este o altã remarcã. Concluzia? Politia, Mitropolia, alte institutii abilitate ar trebui sã verifice aceste informatii extrem de clare si de precise, iar cei care au gresit trebuie sã ajungã unde le este locul.
