OMAGIU… În aceste ultime zece zile de ianuarie se împlinesc patru ani de când preotul Constantin Burduja a plecat sã se odihneascã în cer dupã osteneala vietii pãmântesti. Dacã ar mai fi trãit douã luni, ar fi împlinit 103 ani. A fost, asadar, veteranul preotilor din Vaslui si unul dintre cei mai iubiti duhovnici care au existat pe meleagurile noastre. A stat aproape de altar pânã în ultimele zile de viatã. Avea ceva din fetele mucenicilor, ale mãrturisitorilor si prorocilor de icoane. Poate de aceea preotul Nicolae Bãdãrãu, paroh al Bisericii “Sfânta Parascheva”, l-a botezat, în octombrie 2006, în fata a sute de oameni, drept Patriarh al Vasluiului.
Pãrintele Burduja s-a nãscut în Joia Mare a anului 1911. A urmat seminarul de la Husi, Facultatea de Teologie la Cernãuti, iar prima parohie a avut-o la Pribesti. A supravietuit închisorilor din Jilava, Aiud, Canal si Poarta Albã. “Credinta în Dumnezeu m-a tinut în viatã tot timpul”, mãrturisea el. Între cei care au reaprins, în sufletele lor, candelele în care ard încã vii amintirile pe care preotul Constantin Burduja le-a sãdit cu harul sãu, se numãrã si copiii si membrii echipei Fundatia “Mâna si Acoperãmântul Maicii Domnului” Vaslui. Pãrintele Burduja a fost declarat personalitatea lunii, iar voluntarii fundatiei vor începe un pelerinaj în judet pentru a istorisi povestile vietii pãrintelui Burduja noilor generatii si pentru a le aminti vasluienilor ce preot minunat, cu viatã de martir, a avut Vasluiul.
“A fost tatãl meu spiritual”
“Pãrintele Burduja este unul dintre sfintii preoti români pe care am avut onoarea de a-i cunoaste. M-am simtit cãlãuzitã si ocrotitã de el. Era de o simplitate si o bunãtate dumnezeiascã. A fost tatãl meu spiritual. A fost alãturi de mine, m-a încurajat si nu mi-a refuzat niciodatã nimic din ceea ce l-am rugat. În 2006, alãturi de Mircea Chiosa, viceprimarul de atunci al Vasluiului, a tãiat panglica de la Cãsuta “Veronica” de astãzi. Întâmplãtor sau nu, de patru ani, de când a plecat, am fãcut parcã totul cu încetinitorul. Conta foarte mult sã alerg la dânsul, sã-l gãsesc acasã. Îmi lipseste si nãdãjduiesc ca el sã fi primit cântecele si doleantele noastre pe care ei le-au spus zgomotos, asa cum stiu si pot copiii sã se desfãsoare în peisajul de basm al cimitirului îmbrãcat în zãpada neatinsã decât de vânt. Astept cu emotie sã vãd dacã pãrintele ne-a auzit”, a declarat Mihaela Manu, presedintele Fundatiei “Mâna si Acoperãmântul Maicii Domnului”.
