CRIMÃ PASIONALÃ
TRAGEDIE… Detalii incredibile încep sã iasã la invealã în cazul vasluiencei ucise, ieri, de fostul sot chiar în grãdinita pe care o patronau. Prietenele femeii povestesc pe retelele de socializare cã anul trecut, în luna noiembrie, bãrbatul “a fãcut-o zob cu bâta de baseball”. “A bãtut-o pânã a bãgat-o în spital. A încercat sã nege cã ar fi fost el si s-a comportat ca si cum nimic nu s-ar fi întâmplat. A primit, totusi, ordin de restrictie fatã de sotie si copii, desi politia a sfãtuit-o pe femeie sã treacã cu vederea, cã deh, asa e în viatã, îti mai iei si omor. La presiunea familiei, pentru cã actele de violentã nu înseamnã decât normalitate, sotia a acceptat bãrbatul în prezenta copiilor. Douã luni mai târziu, a înjunghiat-o la etajul grãdinitei în care la parter erau ambii lor copii”, a scris, ieri, pe Facebook o prietenã de-a femeii. “Doi copii mici cu mama ucisã si tatãl criminal, cu bunici violenti. Îmi vine sã mor acum, pe loc, de mila ei si a lor. Drum lin, Nicoleta. Iartã-ne!”, a adãugat aceasta.
Nicoleta a fost înjunghiatã, ieri, de fostul sot, Marius Cristian Botan, vasluian si el, chiar în interiorul propriei lor grãdinite – Funny Land Bucuresti. Din primele cercetãri a reiesit cã bãrbatul a asteptat-o pânã a intrat în grãdinitã, iar apoi a intrat peste ea, în birou. A lovit-o de douã ori cu cutitul, o datã în inimã si încã o datã în diafragmã si ficat. Apoi a fugit. Un echipaj medical a ajuns imediat la fata locului, a resuscitat-o, iar dupã ce a stabilizat-o, a transportat-o la Spitalul Floreasca de Urgentã din Bucuresti. Din pãcate, aceasta a decedat pe masa de operatie, în jurul orei 15:20. Agresorul a fost prins si dus la Sectia 8 de Politie din Bucuresti, pentru audieri. Acesta avea ordin de restrictie si nu avea voie sã se apropie mai mult de 200 metri de ea.
“Rãmas bun, minune! Fie-ti sufletul pe calea lui!”
Cunoscutii cuplului sunt socati de veste. Nu pot întelege cum de s-a putut întâmpla asa ceva, mai ales cã cei doi copii ai acestora, precum si altii care frecventau grãdinta, se aflau în clãdire. “Sunt în stare de soc, abia îmi mai pot controla lacrimile. Nicoleta Botan a murit. Nu pot sã cred. Mamã de doi copii mici, mereu zâmbitoare si plinã de viatã. Viata este imprevizibilã”, “Eu sunt în stare de soc, cuvintele sunt de prisos, putem doar sã îi trimitem luminã si sã ne rugãm pentru sufletul ei. Zbor lin, Nico!”, “Mi se pare ireal. M-a cucerit la ultima întâlnire. Rochie galbenã, ruj rosu, blândã si bunã”, “Rãmas bun, minune! Fie-ti sufletul pe calea lui!”, “Dumnezeu sã te odihneascã, suflet frumos si blând”, sunt doar câteva dintre zecile de mesaje dedicate Nicoletei. Postãrile acesteia de pe Facebook, transmit tristetea ce îi ocupase sufletul: “Lacrimile sunt cuvintele pe care inima nu le poate rosti!”, “Puterea de a ierta reprezintã puterea de a merge întotdeaua mai departe, înseamnã puterea de a-i accepta pe cei din jur si de a-i întelege asa cum sunt ei”. Prietenii acesteia si-au exprimat regretul pentru cã nu au ignorat aceste semne. “Oricine a cunoscut-o stie cã zâmbea mereu si cã a muncit enorm pentru grãdinita aceea si toate celelalte activitãti pe care le organiza acolo, cu dragoste pentru copii si educatia lor sãnãtoasã. Încã un caz în care un om care fãcea bine în jur moare, desi a cerut ajutor. Se adunã multe de la o vreme încoace si nu e deloc bine asa. Nu-mi voi ierta niciodatã cã am ignorat semnele, Nicoleta. Au fost putine si vagi, dar au fost. Iar eu nu am stiut sã le citesc corect. Poate as fi gãsit cuvintele acelea care, uneori, salveazã vieti, venite de unde nu te astepti. Vã rog eu sã învãtãm ceva din tragedia asta: pe de o parte, sã tipãm când ne doare ceva, sã fugim de unde nu ne e bine, pentru cã viata e una singurã; pe de alta, sã deschidem ochii, urechile si, mai ales, sufletele la cei din jurul nostru, ca sã-i putem vedea pe cei care nu se pot salva singuri”, scrie o prietenã de-a Nicoletei.
Evolutia Nicoletei: de la vânzãtoare la patroanã de grãdinitã
Nicoleta nu a avut o viatã roz, dar a avut, în schimb, multã ambitie. Provine dintr-o familie modestã din Vaslui, a plecat de tânãrã în Bucuresti, pentru a-si face un rost în viatã, iar de-a lungul timpului a avut mai multe locuri de muncã, de la vânzãtoare pânã la operator receptie, operator call-center, supervisor call-center. În 2008, a absolvit Facultatea de Comunicare si Relatii Publice din cadrul Scolii Nationale de Studii Politice si Administrative din Bucuresti, iar apoi, un master în Comunicare Managerialã si Resurse Umane. Si-a dorit mai mult si a intrat în lumea antreprenoriatului. S-a gândit ce îi place cel mai mult sã facã, iar rãspunsul nu a întârziat sã aparã. Grija pentru copii, grija ca acestia sã creascã frumos, sã mãnânce sãnãtos si sã ia parte la activitãti educative. Adicã un club de copii&cresã si grãdinitã pe care l-a denumit Funny Land. “Pentru acest nume am fãcut un „brainstorming” cu sotul si dupã mai multe variante, am decis cã acesta li se potriveste. Iubesc copiii si mi-am dorit mereu sã lucrez cu ei sau pentru ei. Cineva acolo sus, a dorit ca eu întâi sã trec prin alte încercãri, sã capãt experientã si apoi sã mã concentrez pe activitãti ce implicã copiii. Pânã sã vinã pe lume Ruxandra mea, am activat în mobile marketing (timp de 10 ani). Dupã asta, am simtit cã e momentul sã fac o schimbare. Nu mã mai regãseam în domeniul în care lucrasem atâta timp desi îmi plãcuse foarte mult ce fãceam. A venit cumva si din dorinta de a oferi copiilor si pãrintilor servicii pe care eu nu le-am regãsit în alte grãdinite, atunci când am cãutat o grãdinitã pentru fetita mea. Asadar, îmi doream o grãdinitã unde sã se ofere copiilor hranã cât mai sãnãtoasã, fãrã prãjeli, fãrã salamuri, fãrã pui îndopat cu hormoni, fãrã dulciuri cu zahãr. La Funny Land, hrana oferitã copiilor e din surse sigure, se gãteste doar la cuptor, abur, fierbere si cât mai multe fructe si legume crude. Iar dulciurile sunt pregãtite cu miere, sirop de agave sau îndulcite cu fructe dulci (curmale, banane etc). Practic, zahãrul alb nu existã în alimentatia copiilor”, povestea, în urmã cu ceva timp, Nicoleta, pentru site-ul smartandhappychild.ro.
