Manualele spun că nimic nu funcţionează mai rapid ca element de coagulare a opiniei publice decât apariţia în discursul politic a semnalelor că naţiunea este în pericol. Exerciţiul Budapestei în acest sens, cu România prezentată ca stat vinovat de atitudine cel puţin neprietenoasă, datează de decenii, de multe decenii, fără să primească niciodată o replică profesionistă pe măsură, ai noştri fiind parcă blocaţi, tetanizaţi şi iremediabil posesori ai unui complex de inferioritate care i-a făcut să accepte fără crâcnire acuzaţiile continue de „genocid împotriva minorităţii maghiare din România” proferate atât în perioada comunistă, cât şi acum, după Revoluţie. Parcă mai abitir de când Ungaria şi România se cheamă că fac parte din clubul comun UE şi NATO.
Citeste mai mult: adev.ro/p2hims