APEL…O tânãrã de 25 de ani îsi cautã pãrintii naturali din Vaslui. Adoptatã la vârsta de trei ani, de un cuplu din Danemarca, aceasta îsi doreste sã-i cunoascã pe cei care i-au dat viatã. Numele sãu românesc este Ionela Tonea, s-a nãscut pe 17 iulie 1992, în Tulcea, iar imediat dupã nastere a fost abandonatã la Orfelinatul Babadag. Tatãl natural se numeste Ion Tonea, are 69 ani si este de loc din Vutcani. Mama se numeste Dorina Dudãu, are 68 ani si este din Costesti. Vremea Nouã a dat de rudele acesteia, dar din pãcate, vestea este una proastã: tatãl fetei a decedat în urmã cu 8-9 ani, de cirozã, însã în sat mai are o mãtusã si un unchi, frati ai tatãlui ei! Ionela poate lua legãtura cu noi, ori pe Facebook la Vremea Noua – Stiri Vaslui, ori pe e-mail office@vrn.ro, pentru a o ajuta sã-si întâlneascã rudele.
Pe pagina de Facebook „The never forgotten Romanian Children – Copiii niciodatã uitati ai României”, unde copiii României, adoptati acum multi ani de familii din Uniunea Europeanã sau SUA, îsi cautã pãrintii biologici, a fost postat ieri un apel.
„Am fost adoptatã în Danemarca în 1995. Numele meu românesc era Tonea Ionela, nãscutã pe 17 Iulie 1992 în Tulcea. Îmi caut tatãl biologic, Tonea Ion, în vârstã de 69 de ani, originar din Vutcani, judetul Vaslui, si mama biologicã, Dudãu Dorina, în vârstã de 68 de ani, din Costesti, judetul Vaslui. Dintr-o primã relatie, mama a avut 14 copii, dintre care 7 erau cãsãtoriti în momentul adoptiei mele. Fratii mei vitregi au rãmas în grija tatãlui lor biologic, Catanã Gheorghe, cu exceptia unei fete. Nu este clar, din documentele adoptiei mele, dacã aceastã fatã a fost si ea adoptatã sau a trãit cu Dorina.
Din relatia cu tatãl meu, mama a avut alti doi copii, inclusiv eu. La scurt timp dupã nastere am fost dusã la orfelinatul Babadag. De aici, am fost ulterior adoptatã de familia mea danezã minunatã. Sper din suflet sã îmi gãsesc pãrintii biologici si toti fratii. Ar fi minunat sã stiu ce au mai fãcut în toti acesti ani si cum sunt cu totii. Vã rog, dati SHARE postãrii mele în întreaga Românie si ajutati-mã sã-mi gãsesc familia mea mare româneascã!!”, este mesajul postat de tânãrã.
Jurnalistii nostri l-au gãsit pe tatãl fetei în 10 minute!
Dupã citirea apelului, am luat legãtura imediat cu primarul comunei Vutcani, Silviana Bahrim, o femeie si jumãtate, sufletistã si care cunoaste povestea fiecãrui om din comunitatea ei. Imediat ne-a informat cã îl stie pe omul cãutat de fatã, pe Ion Tonea, dar din pãcate vestea a fost proastã: omul a murit acum 8-9 ani. „El s-a retras singur la mama sa, aici, la noi, si a murit acum 8-9 ani de cirozã. Îl stiu, era înalt, brunet, cu pãrul cret. În sat au mai rãmas doi frati de-ai lui, o sorã de fapt si un frate, poate lua fata legãtura cu ei ca sã-si caute fratii si surorile”, a precizat primarul Silviana Bahrim. Asa cã, o invitãm pe Ionela Tonea sã ne contacteze la redcatie la telefon 023531000 sau pe pagina de Facebook Vremea Noua – Stiri Vaslui, ori pe e-mail office@vrn.ro, pentru a-i oferit detaliile despre cum sã ia legãtura cu familia ei mare româneascã din Vutcani.
Si Cristian îsi cautã familia naturalã! Pe tatã îl cheamã Ion Tudor!
Nu este singura persoanã care îsi cautã familia în Vaslui. Cristian Tudor, tânãrul abandonat de pãrintii biologici la nastere, care a lansat, anul trecut, un apel prin intermediul ziarului Vremea Nouã, nu a reusit sã-si gãseascã nici acum rudele. Cristian a fost lãsat de tatã în „Leagãnul de Copii” din Bucuresti, însã a avut norocul sã fie adoptat de o familie din Mizil. Datoritã acestei familii, a beneficiat de o educatie bunã, studii universitare si iubire pãrinteascã. Informatiile pe care le are de la pãrintii adoptivi despre cei naturali sunt putine. Stie doar cã pe acestia îi cheamã Elena Tudor, respectiv Ion Tudor. „Din câte am înteles, mama naturalã a decedat în acea perioadã (nr. dupã nastere), tatãl, fiind în vârstã, nu m-a putut tine si m-a dat spre adoptie. Asa am ajuns la familia unde sunt acum, o familie incredibilã, care mi-a arãtat obiective în viatã, m-a educat si mi-a oferit tot ce era mai bun în aceastã lume, dragoste si educatie. Am tot cãutat persoane dupã numele de Tudor, dar este dificil, dacã nu, chiar imposibil de gãsit. La un moment dat, primisem niste indicii, însã niciunul nu m-a condus spre descoperirea rudelor. Mor de curiozitate sã-mi cunosc „rãdãcinile”. Din ce mi-a povestit mama adoptivã, suntem mai multi frati. Eu am crescut singur si toatã viata mi-am dorit frati. Nu stiu dacã este un impediment sau nu, eu sunt stabilit în Spania de cîtiva ani. Cea mai micã informatie posibilã mi-ar fi de ajutor”, transmite Cristian. Oricine detine informatii ce îi poate ajuta pe acesti tineri sã-si gãseascã familiile, este rugat sã ne trimitã un e-mail pe adresa office@vrn.ro sau sã lase un mesaj pe pagina de Facebook ”The never forgotten Romanian children – Copiii niciodatã uitati ai României”.
