NECÃJITÃ… De sãrbãtori, mai multi huseni au semnalat situatia tristã a unei femei de 60 de ani, care, în ciuda vremii de afarã, umbla necãjitã, cu haine ude si flãmândã, la o orã târzie, prin oras. „Sunt amãrâtã. Muncesc la o stânã si îmi dã câte 5 lei. Mã înjurã si mã izbeste. Nu am pe nimeni sã mã apere”, spune femeia. „Cred cã statul ar trebui sã mai controleze aceste stâni, sã vadã cine munceste acolo, dacã se respectã vreo conditie de muncã”, spune huseanul care a semnalat situatia femeii.
Cei care au semnalat situatia spun cã nu e uman ca un om sã fie tratat ca un sclav. „Ne e milã de ea. O vedem pe aici, mai intrã sã se mai încãlzeascã pe unde poate. Am întrebat-o ce este cu ea. De ce e udã din cap pânã în picioare, desi afarã este destul de rece. A spus cã e foarte necãjitã, cã stã la o stânã, cãci nu are unde se duce, pentru a-si câstiga o bucatã de pâine. Numai cã acolo o umileste, nu îi dã nimic. Cred cã statul ar trebui sã mai controleze aceste stâni, sã vadã cine munceste acolo, dacã se respectã vreo conditie de muncã. Nu se poate sã fim sclavi, în 2018. E pãcat de Dumnezeu, cã e om si ea”, a spus huseanul care a semnalat situatia.
„Sunt ca un câine al nimãnui”
Femeia se numeste Tudora Hangu si, pe vremuri, a lucrat la fostul Goscomloc. De o vreme, nu mai are unde munci si a ajuns la o stânã, unde, spune ea, este exploatatã. „Eu stau cu animalele, fac curat, fac ce pot. Mã mai bate, nu îmi dã nimic. Îmi dã câte 5 lei. Am o salã neîncãlzitã unde mai dorm. Stâna este în Valea lui Ivan. Nu am pe nimeni care sã mã ajute. Am mai plecat o datã de la stânã, dar a venit si m-a dus înapoi. Eu am o casã, pe strada Pavel Tacu, dar acasã e la fel de rãu, cã nu am chiar nimic. Aici, la stânã, îmi mai dã câte un leu, doi lei, cinci lei sau câte un pahar de vin. Dar dupã aceea îmi scoate ochii. Sunt ca un câine al nimãnui”, spune, plângând, femeia.
