SÃRBÃTOARE CRESTINÃ În fiecare an, în ziua de 27 decembrie, la scurtã vreme de la marele praznic al Nasterii Domnului, crestinii îsi amintesc de arhidiaconul Stefan, al cãrui nume înseamnã „încununat de Dumnezeu”. Nu întâmplãtor, pomenirea lui se leagã de sãrbãtoarea Crãciunului. Venirea lui Dumnezeu pe pãmânt, cinstitã la 25 decembrie, vãzutã ca un prilej de bucurie nespusã pentru toti din lume, cere uneori asumarea conditiei de crestin prin mãrturisirea credintei crestine pânã la suprema jertfã. Având temei slujirea concretã, vie si nestãvilitã a lui Dumnezeu, Stefan a rãmas în cinstirea Bisericii ocrotitorul diaconilor si exemplul ferm de urmat al tuturor mãrturisitorilor mucenici. O veche tradItie spune cã de ziua Sfântului Stefan este bine sã aducem în casã icoana care-l înfãtiseazã pe acest martir, sfântul ajutându-i pe crestinii care au probleme de sãnãtate, dar si pe cei care se judecã de multã vreme cu alte persoane.
Bãrbat ales, cu nume bun, plin de Duh Sfânt si de întelepciune, asa cum este numit în capitolul al saselea din Faptele Sfintilor Apostoli, Stefan este primul dintre cei sapte diaconi ai Bisericii crestine, ales de sfatul celor doisprezece. Foarte scurtã vreme de la hirotonirea sa întru diacon, roadele slujirii lui erau adãpate de puterea deosebitã a lui Dumnezeu prin care sãvârsea nenumãrate minuni pentru sporirea numãrului celor care vor veni la dreapta credintã. Întreaga misiune a Sfântului Stefan a fost caracterizatã de o coordonatã principalã: demonstrarea faptului cã Mântuitorul Iisus Hristos este Mesia Cel prezis de prooroci, adicã împlinirea promisiunilor divine vechi-testamentare.
Reactiile compatriotilor
Atitudinea prin care Sfântul Stefan îsi va duce la îndeplinire scopul sãu, si anume proclamarea publicã si solemnã a divinitãtii Mântuitorului, atrage revolta învãtatilor vremii, numiti în Scripturã liberti, cireneni, alexandrini, si a altora, care, la fel ca în cazul Mântuitorului, pentru a-l aduce în fata completului de judecatã reprezentat de Sinedriu (Tribunalul evreiesc), pun ca primã culpã acuzatia cã Stefan denigreazã prin cuvinte de hulã legea lui Moise. Martorii mincinosi, antrenati din umbrã de cei amintiti, fac însã ca Stefan sã expunã în fata Sinedriului toate argumentele credintei sale. Înainte de a se apãra, toti acuzatorii sãi au parte de un lucru neobisnuit: fata arhidiaconului strãlucea asemenea unui înger, vestind fãrã cuvinte lumina adevãratei credinte purtate în sufletul sãu. Ajungând la Moise, si nu întâmplãtor, deoarece era acuzat cã ar fi încãlcat legea acestuia, arhidiaconul Stefan, ca oarecând marele profet Ilie Tesviteanul, aprins de râvnã dumnezeiascã si înflãcãrat de cãldura Duhului Sfânt, demascheazã ipocrizia si rãutatea celor de fatã cât si a înaintasilor lor, prin aceea cã nu au fost în stare sã recunoascã indiciile oferite de profetii ce pregãteau calea venirii Domnului: „Voi cei tari la cerbice si netãiati împrejur la inimã si la urechi, voi pururi vã împotriviti Duhului Sfânt, precum si pãrintii vostri, asa si voi! Pe cine din prooroci n-au izgonit pãrintii vostri? Si au omorât pe cei ce mai înainte au vestit despre venirea lui Mesia Cel asteptat”.
Mucenicia arhidiaconului, mãrturie a credintei adevãrate
Fierbând de mânie, cei din Sinedriu erau jigniti profund în orgoliul si practicile strict formale practicate, caracteristice. Nefiind parcã de ajuns cuvintele ce le-au rãscolit sufletele, Stefan, cuprins de puterea Duhului Sfânt, prin curajul mãrturisirii sale, are parte de o teofanie, drept care, proclamã solemn vederea slavei lui Dumnezeu. Mesajul propovãduirii divinitãtii Domnului Hristos prinde contur, însã rostirea acestor cuvinte va constitui condamnarea la moarte prin lapidare, moment asteptat îndelung de cei de fatã. Scos afarã din Sinedriu, târât si bãtut pânã în valea lui Iosafat, aflatã între muntele Eleon si Ierusalim, avalansa de pietre provocatã de multimea potrivnicilor prezenti, printre care si Saul, cel ce va deveni prin pronie cereascã marele Apostol Pavel, nu îl împiedicã însã pe Stefan, aflat în fata mortii, sã rosteascã aceleasi cuvinte ale Mântuitorului: „Doamne, primeste duhul meu” si „Pãrinte, iartã-le lor cã nu stiu ce fac”, cuvinte ce subliniazã emblematic deplina nãdejde în Mântuitorul Iisus Hristos, Cel pentru care si-a jertfit viata.
Traditii de Sf. Stefan
În traditie se mai spune cã pentru sporul casei si sãnãtatea rudelor bolnave sau pãgubite este bine ca în 27 decembrie sã dãruim icoana Sfântului Stefan sau o candelã nouã, aprinsã. În aceastã zi, în biserici se pomenesc crestinii care au murit în împrejurãri dramatice si se împart pachete cu alimente celor care poartã numele Sfântului Stefan. În unele zone din Muntenia se preparã Pâinicile lui Stefan, care au forma rotundã si sunt fãcute dintr-un aluat asemãnãtor cu cel de cozonac. Unse cu miere, aceste pâinici rotunde amintesc de pietrele care l-au ucis pe Sfântul Stefan. Dupã ce se sfintesc de cãtre preot, la bisericã, se împart de pomanã copiilor sãraci. Se mai zice cã în aceastã zi persoanele certate trebuie sã se împace.
MAI: peste 450 000 de români îsi serbeazã onomastica
Peste 450.000 de români îsi serbeazã onomastica de Sfântul Stefan, cei mai multi fiind bãrbati – 330.256, iar cele mai rãspândite nume sunt Stefan, Stefania si Istvan, potrivit informatiilor transmise de Ministerul Afacerilor Interne (MAI). În total, 450.901 români îsi serbeazã onomastica în a treia zi de Crãciun. Bãrbati sunt 330.256, purtând numele: Stefan (276.406), Istvan (33.410), Fãnel (8.677), Fãnicã (5.389), Stefãnel (3.396), Stefãnut (2.360), Fãnutã (52), Fane (562) si Stefãnus (4). Si 120.645 de femei poartã nume derivate din Stefan, cele mai multe numindu-se Stefania (88.378), Stefana (21.944), Fãnica (8.951), Fãnuta (1.040) si Fana (332).
(Material realizat cu sprijinul Ziarului “Lumina”)
