DRUM BUN CÃTRE STELE Ziua de luni, 11 decembrie, a adus o veste tristã pentru învãtãmântul bârlãdean: a decedat profesorul de educatie fizicã Eugen Zizi COJA, la 72 de ani. Unul dintre cei mai cunoscuti profesori de la Colegiul Tehnic „Al.I. Cuza” din Bârlad, iesit la pensie de vreo 8 ani. Avem nenumãrate exemple de cadre didactice care au plecat prea devreme în lumea tãcerii vesnice, dar parcã lucrurile se accentueazã cu fiecare an. Cadrele didactice cu dãruire, din pãcate tot mai putine, au un ritm al vietii care le uzeazã prea devreme. Chiar dacã pentru unii din afarã meseria pare extrem de facilã, iar programul foarte permisiv, adicã 3 – 4 ore zilnic, lucrurile nu stau deloc asa. Cum s-ar explica altfel faptul cã profesori peste 70 de ani sunt foarte putini la pensie si se înmultesc anual cei care sfârsesc tragic în urma unor boli necrutãtoare?
Din ce în ce mai des aflãm de dascãli care se duc prea devreme în lumea umbrelor. “Enigmatici si cuminti”, asa cum spunea Adrian Pãunescu cu ani în urmã, oamenii scolii se sting de regulã dupã primii ani de la pensionare. Pentru foarte multi dintre ei sfârsitul e mult mai devreme. A fi cadru didactic atunci când îti faci meseria cu pasiune, si generatiile peste 50 de ani au în sânge aceastã profesie, te consumã, dascãlul e o tortã arzândã care se stinge cu fiecare generatie pe care o dã societãtii. Rândurile de fatã sunt prilejuite de moartea fulgerãtoare a profesorului de educatie fizicã si sport Eugen Zizi Coja, cel care am fi crezut cã nu se poate stinge asa usor, dupã câtã activitate fizicã a fãcut toatã viata. Dar timpul nu te iartã, iar boala sa, diabetul, a fost necrutãtoare. Zizi Coja a fost gãsit decedat, în casã, pe 8 decembrie. Poate s-a stins de dorul sotiei sale, cea care a plecat la Cer acum ceva timp, lãsând un gol imens în sufletul profesorului Zizi Coja. Acesta s-a nãscut pe 9 aprilie 1945, avea 72 de ani împliniti si a lãsat cu inima arsã doi copii frumosi si destepti, o fata si un baiat. Zizi Coja a fost profesor de educatie fizicã si sport la actualul Colegiu Tehnic „Al.I. Cuza” din Bârlad, fostul Liceu Industrial, unde a activat de la terminarea facultãtii pânã la iesirea la pensie, în urmã cu 12 ani. A fost director educativ al acestui liceu în perioada 1987 – 1990. A fost si director la Scoala Gimnazialã Pochidia, prin anii 2007-2009. De câtiva ani era doar un pensionar, bolnav si care a trecut cu greu peste decesul doamnei sale. Corpul neînsufletit este depus la Capela Bisericii „Sf. Dumitru” (în spatele Primãriei Bârlad), iar înmormântarea are loc astãzi, la orele 12.00, la Cimitirul „Eternitatea” din Bârlad.
Moartea nu mai lasã loc de cuvinte, ci doar un gol cumplit în suflet, umplut cu lacrimi uneori, cu suspine alteori sau doar cu o profundã recunostintã cã ne-a fost dat sã-l întâlnim, cândva, pe acel om. Dumnezeu sã te ierte, domnule Profesor!
