ÎNTREPRINZÃTOR…Pare incredibil, dar este cât se poate de adevãrat. În era în care toatã lumea cumpãrã din magazine si mall-uri haine fãcute din tot felul de materiale, existã la Vaslui un utilaj, parcã desprins din altã epocã, care prelucreazã lâna obtinutã din tunsul oilor. Un darac de lânã, singurul din Moldova, la acest moment, functioneazã într-o zonã a Vasluiului destinatã mai mult service-urilor si spãlãtoriilor auto. Ideea a apartinut unui om întreprinzãtor, Dumitru Cãrãmidaru, în urmã cu 26 de ani. „Era anul 1991, când am decis sã deschidem o torcãtorie de lânã în Vaslui. Fusese un darac de lânã, toatã lumea îl stia pe State, însã noi am decis sã facem torcãtorie, adicã sã pregãtim firul de lânã special pentru împletituri la haine sau orice este nevoie pe lângã casa omului. Toatã afacerea a cãzut prin 1993, atunci când românii au început sã-si cumpere haine si covoare din Turcia. Eu nu am renuntat si, iatã, de 26 de ani daracul meu tot functioneazã, sunt singurul din Moldova care se mai ocupã cu aceastã activitate”, ne spune Dumitru Cãrãmidaru, proprietarul utilajului.
Înainte de 1989, sotii Cãrãmidaru lucrau la Întreprinderea de Aparate de Mãsurã si Control (IAMC) din Vaslui, deci într-un domeniu al echipamentelor de precizie. Dumitru Cãrãmidaru lucra chiar la CTC, deci verifica foarte atent toate echipamentele care ieseau pe poarta uzinei vasluiene, mare la parte la export. A venit Revolutia si fostul controlor de calitate s-a decis sã înceapã o activitate pe cont propriu. „Sotia mea lucrase un an si jumãtate la Textila, în domeniul firelor, asa cã ne-am gândit sã facem o afacere cu lânã, stiam cã sunt mari cantitãti de lânã în judet, la proprietarii de stâni sau la oamenii simpli, iar la tarã era o traditie sã împletesti tot felul de haine sau covoare, folosind firul de lânã. Era în 1991, când am mers la primãrie, unde dl. Ioan Apostu era primar. I-am spus: „Domnule primar, vã rog sã-mi dati si mie o bucatã de 250 de metri pãtrati, undeva la marginea orasului, pentru a deschide o torcãtorie de lânã, sã prestez servicii la populatie”. Omul m-a ascultat, mi-a aprobat cererea si, în prima sedintã de Consiliu Local, s-a aprobat repartizarea suprafetei pe care o cerusem tocmai pe marginea soselei care ducea la CET, foarte aproape de blocurile din garã”, îsi aminteste nea Miticã, astãzi ajuns la vârsta întelepciunii, cu nepoti si multe realizãri în spate. Prima datã, a fãcut PF Cãrãmidaru Dumitru, dând sfoarã în tarã cã, la Vaslui, se prelucreazã lânã si s-a deschis o torcãtorie. „Erau solicitãri foarte multe, aveam liste de asteptare pentru trei luni de zile. Veneau de la noi multe cãrute si masini din judetele Moldovei, de la Galati, Iasi, Bacãu, Vaslui, din toate pãrtile, nu mai fãceam fatã”, mai spune proprietarul daracului. Aproape trei ani a lucrat în plin torcãtoria lui Miticã Cãrãmidaru. Prin 1994, brusc, totul a cãzut. „A început perioada în care toatã lumea cumpãra pulovere din Turcia, covoare turcesti, nu mai aveam comenzi pentru torcãtorie aproape deloc. Nu mai interesa pe nimeni sã facã împletituri din lânã. În acel moment, am abandonat torcãtoria si am lãsat daracul, la care am lucrat în fiecare zi în ultimii 26 de ani”, spune nea Miticã. Investitia initialã a fost foarte mare. Sotii Cãrãmidaru au investit în torcãtorie 600.000 de lei, cam cât valorau 10 Dacii, la acel moment. Bani împrumutati din bancã, evident. Dar, spune proprietarul daracului, „am avut atât de multe comenzi, încât într-un an am achitat tot creditul la bancã”. În 1994, a pus pe picioare SC Fusul SRL. Pentru cã afacerea cu lânã cãzuse, a avut ideea inspiratã de a face o spãlãtorie auto. Culmea, tot prima din oras, pentru cã dupã el s-au deschis alte câteva zeci de spãlãtorii auto.
Fiul nu a preluat mestesugul tatãlui, fiind medic în Franta
Sã torci lânã în mod industrial sau sã lucrezi la darac sau scãrmãnãtor (un utilaj care desface firele de lânã, dupã ce, initial, lâna a fost spãlatã de proprietar) nu este un lucru usor, oricât de usor ar pãrea. Este nevoie de cunoastere a echipamentelor, a modului în care lucreazã toate rotitele din angrenaj, dar si de dorinta de a face un lucru frumos si util dintr-un derivat al oii, care nu îi mai intereseazã pe români. Oaia oferã lapte si, implicit, brânzã, carne, lânã si piele. Ea hrãneste si îmbracã omul, îl „îndulceste” si îl „încãlzeste”, asa se spune în popor. La asta s-a gândit si Dumitru Cãrãmidaru atunci când comenzile pentru torcãtorie au scãzut. A rãmas doar cu daracul de lânã, pe care l-a folosit în fiecare zi, din 1991 încoace. „Eu l-am fãcut, de unul singur. M-am inspirat de la o masinã fãcutã de Nicovala Sighisoara. Am fãcut totul din bucãti, gãseai piese pe la IAMC, la Rulmenti, la Mecanica, de peste tot am luat piese. Mi-a plãcut tare mult sã lucrez la darac, desi au scãzut cantitãtile de lânã aduse de populatie. Am lucrat, cam în fiecare zi, în ultimii 23 de ani, câte 15-20 de kg de lânã, adicã în medie trei saci pe zi”, spune Cãrãmidaru. Ar fi vrut sã predea aceastã meserie si acest echipament total neobisnuit cãtre fiul sãu, sã-l învete tot ce stie, însã bãiatul – ajuns între timp bãrbat în toatã firea! – este acum medic în Franta. A maj încercat nea Miticã sã-i învete meserie si pe alti oameni din Vaslui, însã nimeni nu a rãmas sã lucreze la darac, asa cã acum lucreazã de unul singur. Nepotelul, care acum are 5 anisori, vine si îl priveste pe bunicul când lucreazã la darac, însã nu se stie dacã va prelua meseria bunicului.
„Las mostenire daracul de lânã urmasilor mei”
„Voi pãstra toatã viata daracul de lânã, îl las mostenire. Dupã mine, au mai fost deschise câteva torcãtorii, însã toate au dat faliment. Am rãmas singurul darac de lânã din Moldova. Nu voi opri activitatea, mereu voi avea comenzi”, crede nea Miticã. Nu se stie ce viitor are lâna, un produs care a fost abandonat de toate guvernãrile de dupã 1989. Mai nou, ministrul Agriculturii, Petre Daea, a relansat tema utilitãtii oii si a lânii aferente. „Stiti de ce merge oaia cu capul în jos? Îi este rusine de televiziuni, de ce vorbesc despre ea. Se jeneazã. Ar trebui sã stopam discutiile despre aceastã specie extrem de importantã pentru tarã, necesarã si foarte valoroasã pentru cei care se ocupã cu asemenea activitate”, ar fi spus ministru. În varã, ministrul declara la Antena 3 cã „oaia a unit generatii, oaia a descoperit muntele si a populat muntele”. „Nu voi renunta la dãrãcitul lânii. Este un mestesug românesc, care nu trebuie sã moarã”, mai spune vasluianul.
