Sarcini la voia întâmplãrii, fãrã vreo planificare familialã în prealabil, minore care dau nastere, excluse din familii, si informatii incorecte despre metodele de contraceptie. Sunt doar câteva dintre concluziile cercetãrii realizate de Fundatia World Vision în rândul femeilor din judetul Vaslui, dupã primul an de implementare a proiectului “Mame pentru viatã. Viatã pentru mame”. Realitatea din teren este, însã, mult mai durã, mai ales cã vorbim de un segment de femei din mediul rural, unde accesul la serviciile de asistentã medicalã maternalã si sãnãtate reproductivã este mult mai anevoios. La acestea, se adaugã o ratã mare de somaj si un numãr mic de medici, dupã cum se enuntã în raportul World Vision: “Judetul Vaslui cu un numãr de aproximativ 450.000 locuitori, este unul din cele mai sãrace judete din România, cu un PIB de sase ori mai mic decât în Bucuresti si cu cea mai mare ratã a somajului la sfârsitul lunii mai 2016 (10,74%). Din punctul de vedere al numãrului personalului medical, judetul Vaslui are mai putin de 1,5 medici la 1000 locuitori, una din acoperirile cele mai mici din tarã”.
Proiectul “Mame pentru viatã. Viatã pentru mame”, parte a programului international MSD for Mothers, a fost lansat in 2016 în cadrul Comisiei pentru Sãnãtate din Camera Deputatilor. Se desfãsoarã pe o duratã de 3 ani, în trei judete-Dolj, Valcea si Vaslui, si dezvoltã un model integrat, inovativ, de informare si facilitare a accesului la servicii de calitate de planificare familialã, sãnãtate reproductivã si asistentã a gravidelor, în zonele defavorizate din Romania, cu obiectivul ca nicio mamã sã nu mai moarã dând viatã. În judetul Vaslui sunt vizate comunele Dumesti, Ivãnesti, Laza, Osesti, Rafaila, Rebricea, Poienesti, Pungesti, Todiresti, Vulturesti si orasul Negresti.
Mãrturii ale mãmicilor din Vaslui: “la nastere, ginecologul ne-a vorbit urât”
Cercetarea realizatã de World Vision prezintã si declaratii ale mamelor participante în proiect. Majoritatea sunt de pãrere cã ideea de planificare familialã este un concept teoretic, greu de înteles si de pus în practicã. “Cele mai multe mame cred cã în cupluri nu se practicã planificarea familialã si sarcinile apar la voia întâmplãrii – “când vrea Cel de sus”. Nu sunt dispuse sã discute despre îndeplinirea unor conditii anterioare nasterii unui copil. Respondentele considerã avortul ca un “pãcat”, este costisitor si este dãunãtor prin consecintele pe termen lung – “Nu as face avort. Oricum nu e gratis, e peste 2 milioane si poti sã faci infectii sau sã nu mai poti face copii”, “Poate sã-i facã rãu avortul, sã se îmbolnãveascã. Sã nu i-l facã corect si sã nu mai poatã face copii”. Cu toate acestea, respondentele considerã cã sunt si femei pentru care avortul este mai usor si multe femei mature fac multe avorturi. Nivelul de cunostinte privind optiunile disponibile pentru evitarea consecintelor unei sarcini nedorite este ridicat, la toate categoriile incluse în studiu. În acelasi timp, multe informatii sunt incomplete si incorecte. Întrebate ce ar putea face o femeie sã aibã doar acei copii pe care si-i doreste, tinerele (15-20 ani) cu sau fãrã copii indicã utilizarea unor metode contraceptive si mentioneazã si avortul ca practicã frecventã. Tinerele cu copii enumerã numeroase metode contraceptive, fãrã a declara clar dacã le folosesc si exprimã îndoieli cu privire la efectele adverse si la eficienta lor, cunostintele fiindu-le grevate de multe mituri – “se poate si feritul, dar nu-i sigur, cã poti rãmâne gravidã si cu feritul. Steriletul nu-i bun, o vecinã si-a pus sterilet si putea sã facã cancer. Femeile mature, cu multi copii, declarã cã au discutat în egalã mãsurã si cu medicul de familie si cu medicul ginecolog. Ele recunosc autoritatea profesionalã a medicului ginecolog, dar se plâng de comportamentul lui – “ginecologul. La nastere însã ne vorbea urât: De ce tipi? Când l-ai fãcut nu te-a durut?”. Ca si în cazul planificãrii familiale, femeile din toate categoriile au demonstrat cunostinte privind importanta consultatiilor prenatale, dar practica lor nu pare sã tinã cont de aceste cunostinte. La întrebarea referitoare la momentul în care femeia trebuie sã se prezinte la prima consultatie prenatalã, toate femeile au rãspuns cã acest lucru ar trebui sã se întâmple imediat ce femeia îsi dã seama cã este însãrcinatã. În acelasi timp însã, toate grupurile mentioneazã cã aceasta nu este o practicã curentã”, se aratã în raportul World Vision.
DGASPC: “Pânã sã fim informati cã o mãmicã minorã umblã din casã în casã, ea a schimbat deja câtiva parteneri”
Cercetare a cuprins si interviuri cu persoanele cheie din comunitate: reprezentanti ai unor institutii judetene – Casa Judeteanã de Asigurãri pentru Sãnãtate, Directia Generalã pentru Asistentã Socialã si Protectia Copilului (DGASPC) si ai unor institutii din comunitãti rurale – primãrie, cabinet de medicinã de familie, scoalã. “Toate persoanele intervievate cunosc, în general, problemele cu care se confruntã membrii comunitãtilor în care trãiesc, însã informatiile nu se bazeazã pe date publicate oficial, ci pe date la care au avut acces prin canale nesistematizate. Problema sarcinilor la adolescente, datoritã multiplelor sale consecinte la nivel individual si social, a fost una din temele urmãrite. Toti cei intervievati considerã cã adolescentele nu ar trebui sã aibã sarcini înaintea vârstei de 18 ani. Reprezentantul DGASPC evidentiazã si dificultãtile de ordin legal ce pot fi întâmpinate în asemenea cazuri, în primul rând întocmirea actelor de identitate ale nou-nãscutului care conditioneazã accesul la serviciile sociale, medicale si, ulterior, la cele educationale. El subliniazã situatia dificilã a adolescentelor însãrcinate care nu sunt acceptate si sprijinite de familiile lor: “De regulã, cele cu care am intrat în contact sunt mãmici care nu au fost acceptate de familie, au fost excluse din familie. În proportie de 90%, aceste mãmici au abandonat scoala. S-a întâmplat ca aceste gravide sã fie gravide cu cineva, iar pe parcursul sarcinii sã aibã mai multi parteneri din dorinta de a avea un adãpost. Pânã sã ajungã în evidentele noastre si pânã sã fim informati cã o mãmicã minorã umblã din casã în casã, ea a schimbat deja câtiva parteneri, însãrcinatã fiind. Ea nu mai continuã scoala, nu poate beneficia de indemnizatia pentru cresterea copilului, nu poate sã asigure copilului nici mãcar un minim. Pe lângã faptul cã nu-si continuã procesul instructiv-educativ, nu o sã aibã posibilitatea sã se insereze profesional la un moment dat, nu are adãpost, e de cele mai multe ori neacceptatã de familie, de foarte multe ori nu mai e acceptatã nici mãcar de primul partener. Dacã umblã din casã în casã, nu are nici mãcar ajutor social”. Reprezentantul CAS mentioneazã faptul cã în judet adeseori nasc minore de 14 ani, câteodatã si de 10 sau 11 ani. În comunitatea unde lucreazã asistenta medicalã, dintre femeile care nasc, în jur de 20% sunt minore. Directoarea scolii gimnaziale mentioneazã la rândul ei faptul cã în comunitatea ei au fost înregistrate douã-trei cazuri de mame adolescente. DGASPC nu monitorizeazã situatia sarcinilor la adolescente în judet, doar date privind copiii abandonati care au mame minore. Primarul stie cã sunt sarcini la adolescente în comunã, dar considerã cã situatia nu este îngrijorãtoare deoarece numãrul adolescentelor însãrcinate este mai mic decât în alte comunitãti. Medicul de familie are anual cam o mamã minorã dintre pacientii de pe lista sa. Nu are cunostintã însã care este situatia la nivelul întregii comunitãtii”, se aratã în cercetarea World Vision.