ÎNTELEPT… Mult curaj si determinare trebuie sã aibã noul Episcop al Husilor, Preasfintitul Ignatie, dacã din pleiada atât de generoasã a conducãtorilor acestei Episcopii, si-a asumat de la început tocmai destinul teribil al Episcopului-martir, Preasfintitul Grigorie Leu. „Dintre înaintasi, cel mai la suflet îmi este episcopul Grigorie Leu, care în vremuri de prigoanã si cumplitã opresiune ateist-comunistã, s-a dovedit a fi constiinta cea mai vie a Bisericii neamului nostru, nedorind ca sufletul credintei sã fie distrus de ciuma rosie a comunismului”, a spus noul Episcop, în fata miilor de vasluieni, veniti la întronizare. E greu de spus dacã prin aceste cuvinte, PS Ignatie a tintit exact spre prezentul „rosu” al sãracului Vaslui sau a fost doar un adevãr din adâncul istoriei locului, ce trebuia spus. Cine a „prins” nuanta acestui mesaj, nu a putut sã nu remarce cum, chiar pe aceeasi scenã cu Episcopul care condamnã „ciuma comunismului”, stãtea chiar Dumitru Buzatu, presedintele CJ, care s-a declarat de mai multe ori, ateu si… apropiat cunoscãtor al marxismului. Dacã Buzatu a rãmas pe scenã si dupã ce a aflat cã noul Episcop vrea sã fie la fel de curajos precum Grigorie Leu, dar si la fel de ostil „ciumei rosii” înseamnã cã se anuntã vremuri interesante la Vaslui…
Multe inimi de huseni, care, din când în când, trec sã aprindã o lumânare la mormântul Episcopului Grigorie Leu, înmormntat chiar lângã Catedrala Episcopalã, au vibrat atunci când au auzit cã Episcopul cel nou, PS Ignatie, l-a luat cel mai aproape de sufletul sãu, dintre toti episcopii, pe cel care s-a luptat pânã la moarte pentru Episcopia Husilor. Nimeni nu se astepta la acest lucru si cunoscãtorii dramaticei pagini de istorie, în care comunistii îl rãpun miseleste pe Episcopul Leu, au primit vorbele noului Episcop ca pe cea frumoasã declaratie de dragoste fatã de istoria acestei Episcopii, dar si fatã de poporul sãu (Grigorie Leu era vasluian, din Tuscani, n.r.), din mijlocul cãruia s-au ridicat în istorie eroi adevãrati.
„Cred cã si mie îmi revine datoria unei mãrturisiri la fel de curajoase”
„Dintre înaintasii amintiti, cel mai la suflet îmi este episcopul Grigorie Leu, care în vremuri de prigoanã si cumplitã opresiune ateist-comunistã, s-a dovedit a fi constiinta cea mai vie a Bisericii neamului nostru, nedorind ca sufletul credintei sã fie distrus de ciuma rosie a comunismului. Cred cã si mie îmi revine datoria unei mãrturisiri la fel de curajoase în aceste vremuri de profunde bulversãri în planul mentalitãtilor social-colective, pentru cã suntem asaltati de alte feluri de ideologii, mult mai perfide si distrugãtoare de suflet si de neam, cum este cea a multiculturalismului pervertit, un fel de marxism cultural, care este preocupat de identitatea de grup, nu de persoanã ca si chip al lui Dumnezeu, de subminarea si anihilarea traditiei si a rãdãcinilor noastre crestin-ortodoxe”, a spus, fãrã urmã de ezitare, Preasfintitul Ignatie. Dacã aceste gânduri au tintit spre prezentul „rosu” al sãracului Vaslui sau doar au însemnat evocarea unui adevãr care trebuia spus, doar timpul va arãta. Cert este cã dacã Preasfintitul Ignatie si l-a ales drept model de Episcop pe Grigorie Leu, ereticii, opozantii Bisericii sau distrugãtorii de credintã vor avea o problemã…
S-a dus sã-i cearã socotealã lui Petru Groza, pentru cã voia sã striveascã o Episcopie de 400 de ani!
Anul acesta, pe 1 martie, s-au împlinit 68 de ani de la uciderea Episcopului Grigorie Leu. Pentru multi dintre cei care stiu cum a fost sfârsitul acestuia, comemorarea a redeschis rãni. Incomod pentru guvernul condus de Petru Groza, dar si pentru liderii de la Moscova, episcopul Leu s-a opus fãtis deciziei acestora de-a desfiinta Episcopia Husilor. Cu toate cã pe 5 februarie 1949 s-a dat decretul prin care mãsura devenea oficialã, curajosul episcop Grigorie (oglindit, de altfel, în amintirile marilor ierarhi, precum PS Calinic al Argesului, drept „o fire demnã, severã si iubitoare de oameni”) decide sã meargã personal la Bucuresti, în audientã la primul ministru Petru Groza.
L-a înfruntat pe Petru Groza si a plãtit pentru asta cu viata!
Se spune cã Grigorie Leu mizase mult pe faptul cã Petru Groza se trãgea dintr-o familie de preoti, iar defiintarea unei episcopii, cu istoria si traditia celei de la Husi, la comanda bolsevicilor de la Moscova, însemna, pentru el, un act josnic si o trãdare a neamului. N-a ezitat sã îi spunã aceste gânduri primului ministru! În discutia purtatã, episcopul Husilor i-a reamintit lui Petru Groza cã este fiu de preot, lucru care a avut un efect advers fatã de ce s-ar fi asteptat. Într-o scriere semnatã de Paul Leu, se povesteste cum Petru Groza l-a invitat apoi la dineu si l-a servit personal cu o cafea. I-a spus cã va analiza ideile lui si îi va trimite un rãspuns.
Laboratorul criminalistic de la Husi a fost închis, iar analizele au fost distruse!
Întorcându-se cu trenul la Husi, în gara Crasna, episcopul a început sã se simtã rãu. Vizibil slãbit, i-a cerut sefului gãrii sã sune la Medgidia, dupã un medic al familiei. Cumnata sa, medicul Valentina Leu, a ajuns în scurt timp la Husi si a constatat, asa cum reiese dintr-o scrisoare adresatã de ea directorului spitalului local, un anume medic Gãitulescu, „din sputa recoltatã rezultã, la observatie, urme de arsenic”. Imediat ce s-a rãspândit aceastã veste, iar rudele episcopului si-au manifestat intentia de a depune plângere la Parchetul Tribunalului Husi, s-a declansat prigoana asupra celor care ar fi vrut sã afle adevãrul. „De îndatã ce s-a rãspândit vestea nefastã, medicul husean, care se ocupa de sãnãtatea episcopului Grigorie Leu, s-a fãcut nevãzut, laboratorul unde se executau analizele criminalistice a fost închis si, din aceastã cauzã, probele recoltate pentru investigatia oficialã nu au fost fãcute. Mai mult, procurorul Parchetului Tribunalului Husi, care urma sã primeascã o sesizare fãcutã de familie, în legãturã cu crima comisã, era de negãsit. Stranii coincidente!”, mai scrie Paul Leu, descendent al familiei episcopului.
Dupã ce i-au administrat o dozã de arsenic, i-au trimis o coroanã de flori si batjocoritoare… „Sincere condoleante”!
Un alt amãnunt care socheazã în cazul acestui asasinat, este acela cã, la funeraliile lui Grigorie Leu, guvernul Petru Groza si-a trimis un reprezentant, oficial, pentru a transmite regretele pierderii unui asemenea ierarh. În realitate însã, trimisul Guvernului, un anume Fârserotu, avea misiunea clarã de a interzice, folosindu-se de toate resursele, ca trupul episcopului Leu sã fie supus autopsiei. La putin timp dupã încheierea funeraliilor oficiale, a început arestarea si condamnarea membrilor familiei Leu si a sustinãtorilor ei, avându-i în vedere, mai ales, pe acei care au semnat plângerea cãtre procuraturã. „Asasinii KGB-ului, pentru a fi siguri cã s-a executat sentinta comandatã de la Moscova si pentru a-si completa dosarul întocmit în situatii de acest fel, au trimis, împotriva vointei lui, pe un fotograf evreu, din Husi, spre a fotografia, pe Martirul Credintei în Hristos, întins pe catafalc, dupã cum rezultã din dovezile aduse si mãrturiile acestuia, fãcute, dupã mai multi ani, în fata avocatului Ion C. Leu”, relata, în memoriile sale, Paul Leu, descendent al Episcopului-Erou.
