INSPIRAT…La întronizare, noul episcop al Husilor a pomenit de ciuma rosie si destrãbãlãri smintitoare înfierând subtil mizeriile la care s-a dedat Onilã si pe care mai-marii judetului le-au tinut sub pres.
CEA MAI FRUMOASÃ ZI… „Vã rog sã mã primiti nu ca pe unul care face minuni, ci ca pe unul care vrea sã vã sãrute rãnile si sã vã micsoreze suferinta, atunci când sunteti îndurerati si nãpãstuiti”! Asa le-a spus Episcopul Ignatie al Husilor, ieri, la ceasul întronizãrii, miilor de vasluieni, veniti sã cunoascã cine este acel ierarh în mâinile cãruia a fost asezat, cu încredere de cãtre Sfântul Sinod, destinul lor si al Episcopiei Husilor. Din mesajul în care PS Ignatie a pus, cu vãditã grijã, întelesuri adânci si convingeri personale, oamenii au vãzut cã au în fata lor un Episcop venit la Husi cu o inimã caldã, care stie bine ce misiune grea îi este încredintatã. Purtând pe umeri impunãtoarea mantie episcopalã, PS Ignatie a vorbit despre familia traditionalã, despre fapte filantropice, dar si despre misiunea unui Episcop. „Suntem chemati sã devenim oglinzi ale bunãtãtii infinite a lui Dumnezeu, într-o societate fragmentatã de urã visceralã, minciunã grosolanã si destrãbãlãri smintitoare”, a spus, cu vorbe apãsate, PS Ignatie, tintind, cred unii, spre cel care, din 2009 pânã în 2017, a cârmuit atât de strâmb Eparhia locului. Mai mult decât atât, dovada respingerii, într-o tãcere si o decentã proprie, a tot ceea ce a rãnit profund Biserica si poporul locului în timpul nefericitului Onilã, PS Ignatie a refuzat sã locuiascã în palatul de lux al fostului Episcop. Modest, a cerut sã stea în palatul cel vechi, unde, într-o cãmãrutã simplã, a trãit si s-a stins PS Ioachim Mares. Gestul acesta a fost murmurat, cu admiratie, de cei prezenti la întronizare, ca o dovadã cã simplitatea, modestia si smerenia Preasfintitului Ignatie nu sunt doar elemente frumoase dintr-un discurs emotionant, ci chiar bucãti esentiale din constiinta sa.
22 octombrie 2017 a fost o zi pe care vasluienii din întinsul Episcopiei locului îsi doresc sã nu o uite niciodatã si, an de an, sã aibã bucuria de a aniversa momentul în care Episcopul Ignatie a devenit pãstorul Episcopiei Husilor. Dupã 8 ani cumpliti pentru preoti si preotese, pentru copiii de la Seminar si pentru pãrintii acestora, pentru simpli credinciosi sau pentru cei care ar fi avut nevoie de ajutor, dar au primit, în schimb, doar povesti despre arogantã, opulentã si bani, aceastã zi a venit ca o mângâiere. În Curtea Catedralei Episcopale, mirosind frumos a smirnã, mii de oameni au auzit cele mai calde cuvinte din ultimii ani. În frunte cu IPS Teofan, alti 12 ierarhi i-au fost alãturi PS Ignatie. Nu au lipsit oficialitãtile: primarul Ioan Ciupilan, prefectul Eduard Andrei Popica, presedintele CJ Vaslui, Dumitru Buzatu. În fata tuturor, PS Ignatie le-a vorbit oamenilor despre cât de adânc a simtit responsabilitatea alegerii sale, dar si cu câtã iubirea si credintã în Dumnezeu vrea „sã sãrute rãnile celor suferinzi”. Dupã emotionanta primire a însemnelor episcopale, au vorbit preotii locului, prin vocea pãrintelui Constantin Mogos. Acestia au spus cã „dupã o perioadã zbuciumatã”, acum au un motiv de bucurie. A luat cuvântul si Victor Opaschi, secretar de stat pentru culte, care l-a asigurat pe noul Episcop de sprijin din partea Guvernului.
MÃRTURII DE DEPARTE: „A fost foarte iubit în Alba Iulia. Era Duhovnicul tinerilor”
Au venit de departe, de la Harghita, fiii sãi duhovnicesti, preoti, fosti studenti sau simpli credinciosi, sã se bucure cã Duhovnicul lor devine Episcop. Printre ei se afla si un preot, care purta o trãistutã specificã locurilor Harghitei. Emotionat, acesta a spus: „Am venit sã vedem ceremonia de întronizare. Si îl admirãm. Ne este prieten si coleg vechi. Ne-a fost coleg la Facultatea din Alba. A fost profesor, preot la Catedrala din Alba si Duhovnic al tinerilor. A fost foarte iubit în Alba Iulia. Eu am pãstrat o relatie foarte frumoasã cu dânsul si când era în Anglia, si când era în Occident. Si ne-am întâlnit de mai multe ori, si am vãzut cã e iubit si acolo. Pentru mine a fost o surprizã cã a fost chemat la aceastã misiune nouã, în tarã, dar aceastã Episcopie avea nevoie de un asemenea pãrinte duhovnicesc blând, cuminte, întelept. Si eu cred cã propia lui Dumnezeu l-a ales bine”, a spus preotul venit de departe.
„Primiti-mã ca pe unul care vrea sã vã slujeascã cu autoritatea dragostei, împreunã pãtimirii si la bine, si la rãu”
„Mã simt coplesit de o realã nevrednicie în fata faptului cã Sfântul Sinod al Bisericii noastre mi-a încredintat spre pãstorire una dintre cele mai vechi eparhii din tara noastrã pe care îmi propun, cu ajutorul lui Dumnezeu, sã o slujesc cu mult de blândete, pricepere, dragoste si cu atentie fatã de orice suferintã care poate rãni si tulbura sufletele oamenilor. Una din prioritãtile mele pastorale, pe lângã faptul de a sluji cu smerenie si totalã dãruire pe Dumnezeu, clericii si cinul monahal si credinciosii acestei eparhii binecuvântate, pe lângã faptul de a avea grijã prin proiecte social-filantropice de cei aflati în suferintã si lipsuri materiale severe ca în modul acesta altarul dragostei lui Dumnezeu din liturghie sã hrãneascã altarul inimii aproapelui, va fi si sustinerea familiei asa cum Dumnezeu a lãsat-o: tatã, mamã si copii. Vã rog sã mã primiti nu ca pe unul care face minuni, nu ca pe un stãpân, ci ca pe unul care vrea sã vã slujeascã cu autoritatea dragostei, a blândetii, a întelegerii, a împreunã pãtimirii si la bine si la rãu. Ca pe unul care nu vrea sã iubeascã slava oamenilor mai mult ca slava lui Dumnezeu, ca pe unul care nu are nevoie de vorbe lingusitoare care ametesc orice pãmântean, ca pe unul care nu are nevoie de odihnã, ci de neostoitã trudã în via Domnului, ca pe unul care vrea sã se rãstigneascã pe altarul dragostei pentru dumneavoastrã. Ca pe unul care vrea sã vã sãrute rãnile si sã vã micsoreze suferinta, atunci când sunteti îndurerati si nãpãstuiti. Ca pe unul care iubeste simplitatea si sinceritatea relatiilor dintre oameni, ca pe unul care nu are nevoie de putere, ci de acel cutremurãtor si minunat privilegiu de a iubi, ca si Hristos pânã la moarte”, a spus PS Ignatie al Husilor.
PS Ignatie a refuzat sã stea în palatul de lux al lui Onilã. A ales un loc modest în palatul cel vechi al lui Ioachim Mares!
FERM…PS Ignatie a lansat câteva mesaje extrem de importante despre pastoratia sa. A vorbit despre rolul substantial al Bisericii, în a ajuta oamenii în nevoie prin acte filantropice consistente, dar a pledat cu voce fermã pentru familia traditionalistã. Nu a ezitat sã dea un semnal subtil politicienilor prezenti la ceremonie, aducând aminte de suferintele familiilor destrãmate, din cauza plecãrilor masive, la muncã, pentru hotare. A vorbit ferm despre suferinta copiilor rãmasi acasã, fãrã dragostea pãrinteascã si a accentuat cã lucrurile nu trebuie sã rãmânã asa. De asemenea, cuvintele-cheie din discursul sãu au fost „modestie”, „credintã”, „simplitate” si „dragoste”. Credinciosii au vãzut cum deja cele spuse în vorbe calde sunt una cu faptele noului Episcop, când multimea a aflat cã PS Ignatie a refuzat sã ocupe luxosul palat, zidit de Onilã, cu arogantã, drept în coasta ctitoriei stefaniene. A cerut, spun preotii, sã îi fie amenajat un loc în palatul episcopal cel vechi, fãrã însã a comenta prea mult motivatia personalã care îl determinã sã respingã un loc pângãrit si în contrast din orice punct de vedere cu principiile sale. Oamenii au apreciat foarte mult neasteptata decizie. Oricum, ei se simt atasati de acel palat vechi, cãci acolo, pe când încã trãia PS Ioachim Mares, mergeau sã cearã binecuvântãri si ajutor de orice fel. Gestul Preasfintitului Ignatie de a refuza opulenta unui palat plin de pãcate grele i-a fãcut pe cei prezenti sã murmure admirativ si sã creadã si mai mult cã lucrurile se vor schimba din temelii, iar noul Episcop chiar a venit sã binecuvânteze un loc rãnit. Tot a schimbare, spun unii, a semãnat si faptul cã mesajul preotilor a fost transmis de pãrintele Constantin Mogos, nu, asa cum era de asteptat, de vreunul din preotii cu functii prin Eparhie ori chiar protopopii din întinsul judetului.
PS Ignatie, pe urmele unui Episcop-Martir, Grigorie Leu!
RESPECT…Pentru totdeauna însã, PS Ignatie a câstigat inimile vasluienilor prezenti, atunci când a spus cã modelul sãu de Episcop al Husilor, dintre toti, este Preasfintitul Grigorie Leu, Episcopul Martir, ucis de comunisti, pentru cã nu a trãdat, cu pretul vietii, credinta ortodoxã si nici Episcopia Husilor! Husenii îl iubesc pe Grigorie Leu, al cãrui mormânt este chiar în curtea Catedralei Episcopale. Oamenii au avut o plãcutã surprizã sã vadã cã PS Ignatie a citit cu atâta atentie istoria Episcopiei pe care vine sã o pãstoreascã, iar din toti marii Episcopi, îsi alege cel mai aproape de suflet UN EROU, care nu a trãdat credinta, nici mãcar când a înteles cã va fi omorât.
Preotii au venit cu preotesele la sãrbãtoare, dupã ce, ani la rând, acestea au fost umilite pe nedrept.
DESCÃTUSARE…În curtea Catedralei Episcopale, în care multimea de credinciosi era asezatã într-un fel de cruce, asa cum interesant remarca însusi IPS Teofan, puteau fi vãzuti multi preoti, alãturi cu preotesele lor cu copii în brate. Imaginea acestora, a familiei despre care tocmai ce, pe scena mare, Episcopul Ignatie pleda cu atâta însufletire, arãra, practic, o descãtusare a valorilor crestine a oamenilor locului, dupã o perioadã grea. Vremea în care preotesele erau jignite si umilite a apus. De ieri, lucrurile s-au schimbat în bine. PS Ignatie ne-a spus cã iubeste si sustine cu tãrie familia traditionalã, iar oamenii, bãrbati, femei si copii, cu totii sunt fiii sãi duhovnicesti, de care de acum, cu dragoste, se va îngriji. În finalul cuvântului sãu, care a sensibilizat chiar si cele mai împietrite suflete, PS Ignatie a povestit despre o femeie din munti, pe care o spovedea pe când era preot în Alba Iulia. „Ea îmi multumea asa cum nimeni nu îmi multumise vreodatã. Îmi spunea „sã vã multumeascã Dumnezeu, cãci eu nu sunt vrednicã si sã vã pupe sufletul”. Asa vã spun si eu celor care ati venit azi aici: sã vã multumeascã Dumnzeu, cãci eu nu sunt vrednic si Dumnezeu sã vã pupe sufletele”, a încheiat PS Ignatie, cel mai blând cuvânt pe care parcã, de ani de zile, vasluienii l-au asteptat.
